În opinia voastră, cât la sută contează genetica în dezvoltarea și comportamentul unui copil (un viitor adult) și cât la sută educația și exemplul oferit de către cei mari?
http://youtu.be/ZHCuA0KnITY
Make your influence positive.
Nu stiu cat la suta e genetica si cat la suta educatie. Mediu, cat la suta? Nu stiu da` pana la urma nici nu conteaza procentele cand vine vorba de copii, ei sunt atat de imprevizibili, au un potential grozav in a surprinde si sunt in stare, dincolo de orice socoteala, sa doboare cu nonsalanta opiniile.
Nu intru-n generalitati, vreau sa-ti povestesc in seara asta ceva si adaug un accent intrebarii tale. Ai auzit de vorba asta: "If you put a violin in a child’s hands that child will never hold a gun"? a zis-o Jose Antonio Abreu. El a fost muzician si in urma cu ani a reusit ceea ce azi se cheama El Sistema. Pe vimeo sunt documentare cu El Sistema, pe You Tube gasesti. Fenomenul prin care copiii s-au lasat "dezvoltati", cizelati si inaltimea la care au ajuns sunt uluitoare.
Uite, unul dintre documentare incepe aici: http://www.youtube.com/watch?v=wpag87e1tos&feature=related
Altul poate fi asta: http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=v5z8JYpM1r4
Alt film despre ceea ce spun: http://www.youtube.com/watch?v=h-MIXVDyySM&feature=watch-now-button&wide=1
Na, cred ca dincolo de ereditate, de mediu, de ce mananca( daca au ce manca) etc. cand invataturile le sunt daruite intr-un anume fel, copiii pricep imediat, se deschid, primesc, aduna si cresc si mult si bine. Asta-i procentul cel mai important, stii de ce? Pentru ca, daca genetic inca nu putem interveni, daca sa le schimbam mediul nu suntem inca in stare, a-i educa ar trebui sa ne fie la indemana, daca nu de drag pentru copii, macar din interes pentru noi, ca noi ne invartim intr-o lume in care copiii astia in cativa ani ne vor fi parteneri egali.
Răspunde
Ai dreptate.
Grozave documentare, Leo. Primul mi-a plăcut în mod special. Foarte energizant și optimist.
Este uimitor ce au reușit să organizeze acei oameni acolo. Iar copiii merită tot respectul. Adevărați luptători (ca și părinții lor, de altfel, care au avut grijă să-i dea pe mâini bune).
Este minunată puterea muzicii. Cum îi îmbogățește spiritual și le dă un sens, un scop, o motivație... Îi educă, îi maturizează, îi disciplinează, îi responsabilizează...dar totodată îi păstrează curați, visători și copii.
"If you put a violin in a child’s hands, that child will never hold a gun".
Foarte frumos...
Dar bine, în locul vioarei (care e mai degrabă o metaforă pentru "artă"/"educație") poate fi și o chitară, și o pensulă, și o pereche de poante... Ideea rămâne aceeași și este una profundă și înțeleaptă.
Dar dacă tot suntem la vioară, cum ți se pare Akim Camara (cred că printre cei mai tineri violoniști din lume)?
http://youtu.be/pFCzNqE_qRY
Răspunde
Cum mi se pare Akim Camara? Creț 
Dar nu pot, nu pot si gata sa nu ma abtin sa ma intreb: OK, s-a nascut in Germania de azi insa ce sanse ar fi avut daca ar fi venit pe lume in Germania lui una mie noua sute treizeci si-un pic? Mediul extern, cum zice bunul Dumnezau, mediul extern cu mila!
Bună asta. :))
Da' bine că acum suntem mai puțin sălbatici...deși tot încă mult prea limitați.
Iar de micuța asta ce zici?
http://youtu.be/PNc278W45ck
Despre "micuța" asta? zic si eu ca Jose Antonio Abreu: la cat de nervos canta si cat de temperamentala este, bine ca i-a pus cineva o vioara in mana de la 4 ani, altfel sigur punea ea mana pe o arma.
=))
Ce teroristă sexy ieșea din ea...
Iar pe jucăușa Lindsey o mai știi? Ea oare pe ce punea mâna?
http://youtu.be/JGCsyshUU-A
Și apropo de copii, egalitate, șanse și influențe:
http://youtu.be/0g9poWKKpbU
M-a umplut de fiori.
http://youtu.be/1APGc8O53As
(Mereu mi-au plăcut porumbeii. Sunt experți în a transmite mesaje de dragoste. Dar și porumbul e bun. Ține de foame.)
Tu te-ai blocat pe vioara aia, tot vii cu muzica pentru vioara...stii, mie nu-mi place vioara foarte tare, dar poate nu-i elegant sa spun asta cand tu aduci cu generozitate exemple de muzica pentru vioara.
Atunci e bine că nu ți-au pus viora în mână, că tot la armă se ajungea, nu?
Ce ți-e și cu excepțiile astea! Jose Antonio Abreu nu le-a prea luat în calcul...
In "Bunul, raul si uratul" e o replica demna de a fi luata-n serios. Nu stau s-o caut ca merge prost netul dar suna cam asa: sunt 2 feluri de oamneni pe lumea asta, cei care au o arma-n mana si cei care sapa. Mie nu mi-au dat vioara la 4 ani, poate de aia imi si place vorba asta marca Eastwood.
Ordonare:
După relevanţă
Nu o sa sustin vreodata ca suntem tabula rasa cand ne nastem.Sustin,insa,ca foarte putin conteaza acel element de "nature", daca "nurture", implicit, mediul imediat apropiat individului nu va reusi sa-l valorifice si viceversa.E chiar neglijabil in unele cazuri? Cate posibile genii nu s-au pierdut in sate? Cati mediocri initial nu s-au transformat in ceva care provoca stupoare necontenita, doar pentru ca a stiut cineva sa le paveze perfect drumul, pana in cel mai mic detaliu? Asa si la copii.Eu as largi putin arealul de cercetare, luand copiii intre 0-14 ani.
Genetica va ocupa, ca sa facem o medie, in jur de 5-6%,cu tendinte de scadere daca mediul este unul pasnic si cu tendinte de crestere - cauzate, in genere de frustrare - intr-un mediu ostil.
Educatia, zic eu, constituie in jur de 35%, deoarece un plod nu are capacitati exhaustive sa judece asupra acelei "educatii", fie ea pe bune sau artificiala ce-o primeste.De aceea am si largit intervalul de "cercetare", fiindca, daca este ceva noroc, plodul de pe la 12 ani poate sa devina incet-incet autodidact, sa arunce la gunoi anumite precepte, sa le schimbe pe altele, dupa pohta lui si sa insuseasca unele.
Mediul intern al dezvoltarii, adica tot ce tine de lucrurile/persoanele in jurul carora se invarte (aproape) zilnic.Tradus - scoala, cu tot ce tine de ea, familie si comportamentele acesteia plus influentele ce le exercita el singur asupra sa, inconstient cel mai probabil.Ei bine, asta ocupa 35%,sau pe-acolo, pe undeva.
Iar dragii mosului, 20% e mediul extern al dezvoltarii.Un eveniment extern de mare amploare este de obicei subestimat, cand poate da peste cap lumea unui pustan, sau ii poate deschide o noua cale catre lume.Tradus,ceea ce se intampla fara ca noi sa avem vreo contributie sau interes, chiar si mici fiind, poate fi crucial.Nu stiu de voi,da' eu cand au fost pseudo-atentatele de la WTC ma uitam perplex si ii tot intrebam pe ai mei de ce fumega "blocul ala mare" Things like that stay with you for life,man! La fel si la copii,poate sa-i destabilezeze ce vede intr-un Tom si Jerry, ce aude pe la TV, ce citeste - daca citeste - intr-o carte, dar mai ales, informatia cu care este asediat, cam de pe la 10 ani.
Reclama,sincer sa spun,ca sa me mentin in termeni politicosi,e complet "jegoasa".La fel ca reclamele din Iasi de anul trecut,in care un plod de maternitate avea pe el o bratara pe care scria "homosexual".E cah,blondo, cel putin! Indeamna la complacere, indeamna la mediocritate, e complet rupta de realitate! Children see...BUT THEY HAVE JUDGEMENT, FFS!
Nu poti sa pui o eticheta de-a gata pe copil, doar pentru ca ai sai sunt intr-un fel.De ce nu putea fi facuta reclama doar cu copii care fac inversul parintilor,ha? De ce nu putem accepta, ca, din cauza acelei farame de constiinta ce-o au, nu vor face intr-un mod irational, tot ce vad, ha?
Răspunde
În acel filmuleț, Dumnezău, nu atât despre copii este vorba, care pot fi influențabili sau mai puțin influențabili, cât despre comportamentul și atitudinea adulților. Ei au responsabilitatea să ofere un exemplu pozitiv, pentru că în cele mai multe cazuri copiii preiau (inconștient) comportamentul adulților.
În rest, mi-a plăcut cum te-ai jucat cu procentele. Foarte interesant.
Mă intrigă însă procentul foarte mic acordat de tine geneticii.
Consideri că un copil care s-a născut cu un IQ peste 130 se va comporta aproape identic cu unul cu IQ-ul undeva în jur de 80, dacă presupunem că amândoi ar crește în exact aceleași condiții (ar avea aceiași părinți, aceeași educație, aceiași prieteni, aceleași evenimente, etc.)?
Nu crezi că unii sunt (mult) mai privilegiați din naștere decât alții...și pot cu un efort mult mai mic să obțină exact aceleași rezultate (mă refer în special la studii și înțelegerea anumitor lucruri)?
Tu nu te simți privilegiat, măcar uneori?
Genetica are un rol foarte important in dezvoltarea copilului pe plan biologic. Dar pe plan psihic/mental cati si in dezvoltarea comportamentului educatia este baza.
Genele transmit multe caracteristici, cum ar fi culoarea ochilor, a parului sau forma corpului. Cred ca au un anumit rol si in formarea personalitatii, insa nu foarte mare. Daca alcoolismul, promiscuitatea, comportamentul violent si alte comportamente anormale ar fi cauzate de gene, nu ne-am mai considera noi vinovati, ci am da vina pe ele. Si daca genele ar fi de vina, oamenii de stiinta le-ar putea modifica, nu? Dar nu este asa. Suntem responsabili pentru greselile noastre. Mai degraba, rolul hotarator trebuie cautat in factori externi. De ce rata depresiei este in crestere in unele tari dezvoltate? Din cauza schimbarilor care au loc in mediul ambiant. Si daca tinerii de azi petrec atat de mult timp vizionand filme de groaza, cu oameni injunghiati sau taiati in bucati si asculta muzica care glorifica violul ori sinuciderea, nu ne putem astepta ca ei sa dezvolte principii de viata sanatoase. Nu crezi?
Genteica = 20%
exemplul oferit de parinti = 80%
Cat despre videoclip : m-a lasat masca. Copilul ala fuma, arunca doza de suc pe jos, facea semne obscene, tipa... si totul fiindca a vazut asta la o persoana matură. Absolut normal pentru copii sa copieze ce vad, dar ar trebui sa aiba ceva bun sa copieze.
Children see and do.
Si eu am fumat un muc de pe jos, cand eram mica, de curiozitate si pe ascuns. Nu mi-se dadea voie sa fac ce fac adultii. Era ca in vorba cu popa: fa ce zice popa, nu ce face popa, dar eu eram curioasa si muream de frica sa nu ma prinda careva, nu de bataie, caci eram la bunici si acolo nu ma batea nimeni, dupa cum nu imi interzicea nimeni nimic, nici nu stiau unde sunt toata ziua. De frica ca e ceva rau, pentru ca avea incredere ca mama te protejeaza, de asta iti sperie creierul. Nu mi-a prins bine, pentru ca daca eram curioasa tot le faceam, dar unu:stresul era mare, doi : nu trageam concluziile ocupata fiind sa sterg urmele, etc...Nu copiam pe nimeni si nimic, poate doar fara sa vreau, deoarece asa simteam, sa nu copiez, sa fiu eu. insa simteam presiuni mari, mai ales la scoala, din partea profesorilor, sa ii copiez pe unii ori altii. Si religios simteam presiuni, dar nu puteam sa definesc ce vor ei sa copiez. Intr- o zi mama m-a acuzat cu gelozie si rautate ca m-am tuns sa o copiez pe nu stiu ce femeie. eram si eu femeie deja, dar fara ingaduinta mamei. Daca ar fi fost dupa ea, ar fi trebuit sa fiu robotul ei. A incercat orice, dar si eu la fel. O incuiam cu raspunsurile cand m-am facut mare. Cat eram mica taceam, aparent ascultatoare. daca nu ma sensibiliza, cum facea cand se victimiza, ma prefaceam ca aud. Cand eram mare imi zice un fel de blestem, sa faca si sa dreaga fecioara Maria, la la bla bla. am incuiat-o, invatasem sa scap repede. Ceea ce o facea mai rea, mai sadica, dar pe moment nu stiu ce procesa si ma lasa in pace. I-am dat replica: cum sa ma blestem singura? Cred ca s-a speriat ca am innebunit.
De genetică nu zic nimic că nu știu cu ce se mănâncă. În schimb nu pot să sufăr când un om, fie el și copil mic se ia după altul doar pentru că-l "place", fie că lucrul ăla e bun sau rău. Pe educație nu dau doi bani, cu tot ce înseamnă ea. E trist că majoritatea oamenilor nu sunt în stare să judece aprioric și trebuie să se bazeze pe educație, ipocrizie, exemple și ce zice ăla mai mare.
Se pare ca nu te suporti nici pe tine sau nu ti-ai dat seama ca si tu ai copiat pe cineva la randul tau?:ONu te-ai gandit pana acum cum ai invatat sa vorbesti, sa mananci (cu lingura, furculita,cutit)inclusiv sa te comporti in societate? Te-ai luat si tu dupa cineva, inconstient. Cand vorbim despre educatie ne referim la educatia ca proces care se dezvolta informal, in familie, ulterior formal, in scoli...indiferent daca accepti sau nu.Ea nu inseamna doar procesul de transmitere a informatiilor...
Am precizat, copiat doar de dragul de a fii ca altcineva. Oamenii copiază vorbitul ca să poată comunica, mâncatul cu lingura că observă că așa nu se murdăresc. Una este ceva ce e necesar, alta e caracterul individual, ca în reclama de mai sus. Cum să mă comport în societate nu m-a învățat nimeni. Și educația în familie tot "formală" se poate numi. Singurul tip de educație "informală" ar fi auto-educația.
Copiii mici nu copiaza pentru ca vor ci pentru ca asa e normal sa isi ia modele.Cred ca am inteles despre ce vorbesti tu... despre oamenii care ii copiaza pe altii, dar in reclama sunt prezentate cazuri in care copiii ii copiaza pe parinti si asta e diferit. Oricum e putin exagerat prezentat ..pentru a-si da oamenii seama cat de important e ceea ce fac si daca vor o lume mai buna sa inceapa cu ei nu sa isi dorasca sa aiba copii cuminti daca ei nu sunt disciplinati. Vrei sau nu si tu ai invatat multe lucruri pe care le faci, inconstient, de la altcineva, nu le-ai inventat.Un copil mic nu discerne ce e bine si rau si nu copiaza cu scop, ci pentru ca asa vede si face ce vede.Ne nastem cu dorinta de a fi bagati in seama.Educatia informala reprezinta totalitatea informaniilor aflate spontan, atunci cand nu iti propui in mod deliberat atingerea unor teluri de ordin educativ.Educatia formala, reprezinta ed oficiala din scoli.Prin reclama se doreste ca lumea sa inteleaga ca ceea ce face azi parintele acelasi lucru il face si copilul cand creste si asta e adevarul ca accepti tu sau nu. Copiii copiaza si invata valorile, obiceiurile si traditiile, daca nu ar fi asa cum s-ar mai transmite de la o generatie la alta.
De acord, Sellena.
Apreciez răbdarea, bunăvoința și înțelegerea ta profundă (ai sesizat exact unde am vrut să ajung).
Poate ca auto-educatia tine de a selecta, de a pune filtrul eu-ului unde vrei. Iar educatia tine de transmiterea informatiilor, a meseriei, a cheilor. Si poate exista si ajutor educativ pentru auto-educatie.
Foarte mult si asta e o chestie verificata pe propria piele. Aveam o profesoara in scoala generala de genetica care ne sfatuia (insista chiar) ca inainte de a ne marita cu barbatul respectiv sa fim foarte atente la cei din familia lui pentru ca el o sa mosteneasca cu siguranta multe din caracterul lor.Am ras atunci....acum nu mai rad, e prea tarziu ca sa-mi cer scuze doamnei profesoare si sa-i spun cata dreptate a avut atunci.
Eu nu am semanat cu ai mei, sotul meu nici atat.E drept ca simti ca ai ceva de depasit, pe care ei nu l-au depasit. E vorba si de spirit, cred. Unele lucruri sunt usor de depasit, pur si simplu cum apar cum le anulezi manifestarea, ca si cum ai avea deja experienta si concluzia. Ca si cu imunitarul, unul stie, altul nu stie. Altele sunt greu de depasit, dar pot fi la pachet cu varsta a doua sau a treia, nu cu prima...Si simti ca atarna greu legatura de empatie cu ei, care nu au depasit. Asa ca mai bine inchizi si parca e mai usor. De ce sa muncesti ca un magar la doua miscari deodata, daca e ca la sisif. Ei se culca si maine se intorc de unde i-ai tras mai sus? Culmea e cand inconstientul lor, care se intoarce inapoi, devine sadic cumva. Iti dai seama cate nu stim despre interactiunile psihice si tacerea chiar fata de propriul constient.
Personal, consider ca sunt strans legate si dependente. Degeaba are ADN-ul bun daca nu este educat. La fel de bine poate avea un ADN mai putin bun dar necesita o educatie mai atenta pentru a estompa 'genetica'.
Exista multi copii cu o baza buna dar care se rateaza deoarece nu stie/poate cineva sa le ofere o educatie dar si copii cu punctul de plecare sub zero dar care cu multa munca si (auto)educatie ajung sa ii devanseze pe cei care s-au nascut mai norocosi dar nu au fost 'munciti'.
'Munciti' in sensul de a li se acorda educatie. Cuvantul "educatie" include si implica extraordinar de multe si nu se rezuma doar la a deprine un anume comprtament.
Cele de mai sus reprezinta (repet) punctul meu de vedere ca si parinte.
Asa e. Am observat material de geniu, care nu a fost ajutat sa se dezvolte, ci ajutat sa se incadreze in turma, prin lipsuri in primul rand, prin lipsa presiunii iubirii si nepasare, poate prin presiuni agresive de distrugere a personalitatii, etc. Din pacate, oricat de puternic esti in fata obstacolelor, unul isi spune mereu cuvantul:burta goala.
Atat timp cat genetica nu influenteaza capacitatile sociale ale copilului influenta ei este neglijabila, in schimb comportamentul parintilor/oamenilor care au contact cu un copil in perioada dezvoltarii sale au un rol esential in evolutia acestuia.
Suntem, pana la urma, animale sociale si atat timp cat genetica nu ne influenteaza capacitatile cognitive suntem la mila celor din jur pana cana ajungem la stadiul in care ne putem "descurca singuri" si putem alege. Din pacate influentele copilariei ne urmaresc toata viata.
Întotdeauna există efectul de turmă adică dacă îl vei pe cel de lângă tine că face ceva cu siguranţă vei face şi tu. Aşa că eu zic să nu te intrebi acest lucru pentru că este un lucru natural şi chiar dacă nu vrei tot îţi vine.
Eu zic ca educatia are o contributie de 70%, iar genetica restul de 30% deoarece "faţa" pe care o mostenesti de la parinti contribuie la integrarea in societate.
Cunosc fete foarte frumoase si corp de gimnasta, iar cand i-am vazut parintii m-am speriat.
Cred ca daca educatia e geniala, ereditatea nu mai conteza deloc, doar partea de natura. Ce speranta!
Eu cred ca al meu are cam 40% influenta genetica, 20% influenta noastra si 40% de la prieteni.
Ooo, asta intra la categoria friends!
A mea s-a nascut cu influente de la ogarul pe care l-am avut. Isi facea provizii de mancare printre carti. :} Nici nu vorbea prea bine. Sa spun drept m-a marcat.Nu stiu explicatia. Ipoteze sunt, mereu sunt.
Eu cred ca pe tine te-ar interesa care este "originea talentelor si aptitudinilor" pe care le au unii copii, care nu are nicio legatura cu genetica daca niciunul dintre parinti nu poseda respectivul talent sau respectiva aptitudine, nu?, si cel putin genele sunt departe de explicatii precum obârșia inteligentei (=capacitatea de a rezolva). Insa cazul din videoclip de fapt se refera la "copiatul adultilor" si oricat de multe "resurse" ar mostenii un copil ii trebuie foarte multi ani (de la 16ani, iar in unele probleme chiar 50de ani) pentru a incepe sa discearna: de aceea minorii nu sunt pedepsiti de Politie sau alte persoane din afara familiei, asa ca nu ii cazul sa inlocuim expresia "7 ani de acasa" prin cuvantul "genetica".
Alta idee: copii care zbiara cand nu l-i se da pe loc ceea ce cer (de ex: cand intra intr-un magazin) ma face sa ma gandesc la parintii cei niciodata satisfacuti (... sexual) care au comportament identic.
:*)
Parerea mea ar fi ca totul tine de noi.am avut si eu un comportament asemanator cu cel al copilului insa parintii mei nu sunt deloc asa.De obicei colegii si anturajul te schimba nu parintii, problema ar fi ca unii nu mai constientizeaza asta si daca o fac, e deja prea tarziu 
numai bine!
Genetic nu se transmit caracterele ca atatre, de la parinti, ci capacitatea de a dezvolta aceste caractere.Mediul nu poate influenta in totalitate un caracter uman. Factorii externi aparuti in anumite momente ale dezvoltarii individuale pot determina anumite modificari.Nu se poate spune cat la suta conteaza (genetia sau educatia) pentru ca fiecare individ e diferit.Ereditatea,mediul si educatia sunt foarte imp pentru dezvoltare.Copiii isi iau modele... inca de mici ei imita comportamente, la inceput al parintilor...De exemplu: parintele ii spune copilului sa nu minta, dar el mine si este vazut de copil nu are de ce sa se mire atunci cand copilul il va minti.Parintii au rolul cel mai important in formarea unui copil, viitor adult, datorita genelor, a mediului in care il cresc si a educatiei pe care i-o dau.
Hahahah ca si copil asi spune 50% genetica si 0% exemplu oferit de parinti iar uneori 100% genetica si 100% exemplu oferit de parinti... am mai auzit intrebarea chiar la ora mea de civica raspunsul a uimito pe profa m-a dus la pshihologul scolii si ea a ramas uimita de abia un pshiholog din cluj si-a dat seama. Succes in a va da seama despre ce vorbesc.
Ambele conteaza foarte mult si intre ele este o relatie foarte stransa.Trebuie mai intai sa descoperi temperamentul copilului tau pentru a putea sa-i oferi educatia si formarea necesara.Intr-adevar, copiii imita adulti in proportii foarte mari.
Daca esti un parinte dezorientat, care nu-ti cunosti copilul, de cele mai multe ori poti da gres in educarea acestuia.Si vedem zilnic exemple printre noi.
Eu cred ca stresul de zi cu zi,munca continua, grijile, gandurile oamenilor la bani si la faptul ca iar trece luna si nu s-au ajuns cu leafa, problemele in casnicii generate de cele mai sus mentionate, ne fac sa uitam de copii si sa nu fim in stare psihic sa le oferim o educatie adecvata.
V-ati uitat pe acest site cati copii minori intra si parintii lor sunt convinsa ca habar nu au? Si mai ales ce discutii pot avea la 13-16 ani?
Inclusiv lucrul asta este o imitatie de comportament.Copilul vede ca nu este bagat in seama, ca nu i se da atentie si practic adopta acceasi atitudine vis-a-vis de parinti.Se inchide in lumea sa ca apoi sa apara problemele si sa spuna pe TPU ca nu-si mai suporta parintii si ca ce poate face?!
Fetele se vaita pe net la 13-14 ani ca parintii nu le lasa sa se iubeasca cu cine vor!
E revoltator ce se intampla in zilele noastre.
Problema este ca pentru ei asta este un strigat de ajutor si nu ii aude cine trebuie...doar cateva sute de useri care nu pot face nimic pentru ei.Comunicarea aceasta trebuie sa aiba loc in familie.
Genetica 30 % exemplul de la parinti 70%. si videoclipul pot sa sspun si eu ca am ramas piatra cand am vazut. copii copie ceea ce vad dar nmu intodeauna copie ce e bun
Dezvoltarea (din punct de vedere comportamental) nu tine de influenta genetica. Educatia tine de mediu si de cum este tratat copilul, de ceea ce experimetneaza sau vede. Ca procentaj:
Genteica = 1%
exemplul oferit de parinti = 99%
Niste site-uri pe care le recomand:
http://www.crestemimpreuna.ro/ - Cum sa iti ajuti copilul sa se dezvolte corect, sa ajunga un om care sa se descurce cu usurinta in viata (dezvoltare personala copii)
http://www.busybees.ro/ - Gradinita particulara si cresa, am fost personal la ei, sunt in sectorul 2, se bazeaza foarte mult pe dezvoltarea corecta a copilului. Recomand.
-
anonim_4396 întreabă:
2 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
