Accept orice feedback oricât ar fi de răutăcios, sau indiferent dacă credeți sau nu în Dumnezeu.

În urmă cu puțin timp am postat un mesaj în care am precizat că am picat examenul auto pentru prima dată datorită faptului că mi-a murit motorul, iar emoțiile mi-au tăiat toate informațiile din minte cu privire la pornirea acestuia. Mi-am asumat responsabilitatea. Am pus totul și pe spatele stresului pe care l-am cărat - licență, job, sesiune, admitere la master, burse etc. După o pauză de două luni în care m-am eliberat de toate, am reluat procedura. Am fost mult mai sigură pe mine, dar nu m-a ajutat deloc. Am nimerit un domn examinator mai strict, în comparație cu prima sesiune în care domnul fusese blând, iar eu nu profitasem de asta, care efectiv a picat aproximativ toți elevi în urma mea, penultimul fusese singurul pe care îl trecuse cu 21 puncte. Eram la un impas de a lovi mașina, nepăstrând distanța față de un vehicul. Și pentru asta mi-am asumat responsabilitatea.
O mare dezamăgire mă cuprinde, căci mă simt neputincioasă obosită psihic din nou și descumpănită. Deși teoria pentru mine a fost mult mai lejeră (26p), practica mai depășește. Îmi doresc încă de la început acest carnet, nu o fac din obligație și cu atât mai mult din banii părinților, dar efectiv simt că nu sunt ajutată în acest scop. Dumnezeu deși știe cât de mult mă strădui pentru carnetul acesta, nu văd roade. Am ales un oraș cu viză de flotant, și ce-i drept e că e foarte greu, din spusele instructorului de a lua examenul, dar nu mi-a schimbat părerea, ci m-a motivat gândul că îl iau pe corectitudine. Ce vreau mai exact e să mi se vadă efortul din toate punctele de vedere pentru carnetul acesta, să mi se ofere o amărâtă de șansă de a fi un șofer responsabil, căci mașina chiar e o necesitate în zilele noastre. Nu m-am plâns de greu, dar efectiv simt că Dumnezeu numai asta îmi tot dă încă din copilărie. Am obosit și efectiv nu știu dacă efectiv să mai încerc a treia oară...deși îmi doresc, poate nu-i de mine. Ce vrea Dumnezeu să-mi transmită?

Eu in ziua in care am dat examenul m-am rugat 2 ore, nu doar sa ma ajute ci si rugaciuni de lauda si am primit o pace si o liniste supranaturale, nu mai conta nici daca iau sau nu permisul. Chiar daca nu am condus perfect si cei dinaintea mea au picat, cred ca a contat calmul si linistea ce emana din toata fiinta mea, am facut o intoarcere de 3 miscari in minim 7, dar politistul a zis - mai greu, dar merge si m-a trecut. Te incurajez sa mai iei ore de condus si sa citesti si Psalmii, sa ii citesti special si sa ii completezi cu nevoia de a percepe prezenta Lui cand vei mai da examen, de ex ps 46-Tu esti ajutirul care nu lioseste niciodata in nevoi(nici acum cand am nevoie sa ma ajuti sa iau permisul). Citeste-i pe toti la persoana a II-a, adresandu-Te direct Lui. El nu vrea sa ne idolatrizam nici o dorinta dar si sa avem incredere ca e de pattea noastra in toate dorintele bune.

Alt ex-psalmul 23 Tata, Tu esti pastorul meu, nu voi duce lipsa de nimic(nici de ajutorul Tau cand voi mai da examenul)

Te-ai gandit ca poate nu ai atentie distributiva si indemanare sa sofezi o masina?

"Ce vrea Dumnezeu să-mi transmită?"
Poate este mai bine si mai sanatos sa ramai pieton, ca in viitor sa nu lovesti pe cineva fiindca stresul si irascibilitatea care te domina pot sa-ti cauzeze multe, mai ales cand ai sub picioare 200 de cai putere.

Lasa-l pe dumnezeu si mai ia cateva ore de condus. + atentie mai mare la examen

Bineinteles ca e stresant sa fii la volan cand nu ai experienta. Mai ia-ti ore de condus.
Tu nu vrei "o amărâtă de șansă de a fi un șofer responsabil", tu vrei sa o sansa sa fii trecuta. Nu merge asa.
Gandeste-te ca masina e ca o arma, poti omora cu ea. Chiar TREBUIE sa fii un sofer respnsabil.
Casca ochii, concentreaza-te, mai ia lectii de condus si o sa fii bine.

Asta t-i se intampla din cauza ca esti cu capu in nori la volan, esti aeriana.
Fii realista, fii atenta, asuma-ti fii seruoasa si iti garantez ca vei lua din prima examenul.
Tu conduci masina nu ea pe tine.
Cand bati un cui in perete cum faci?