"acela a carui avere depinde numai de avutie va fi sarac intotdeauna? care o comenteaza primeste funda:d

"bogăţie exterioară însoţită de sărăcie interioară sau „să fi câştigat lumea, dar să vă fi pierdut sufletul", după cum a spus Iisus."

Se refera la faptul ca oricata bogatie ai avea, esti sclav deoarece cersesti fericirea in lucruri efemere. Adevarata bogatie este cea interioara, care rezulta din infinit si este infinita si nu se supune legii efemerului deoarece este imateriala. Aceasta bogatie curge din insasi Sursa, Izvorul Vietii manifestate in tot si toate. Cel care constientizeaza adevarata sa comoara interioara si-a gasit menirea. Oamenii cauta fericirea prin avutii dar avutiile se supun legii efemerului si in scurt timp fericirea va disparea. Acest lucru se poate dovedi in cazul oricarui om care doreste un lucru scump (iPhone spre exemplu) crezand ca asta il va face fericit. Dupa scurt timp fericirea isi pierde intensitatea, este o fericire falsa, de scurta durata deoarece ea rezulta din lucruri exterioare, materiale, si nu din interiorul omului, care fericire este atemporala si fara sfarsit.
Uite o pilda :

"Un cerşetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Intr-o zi, trecu pe acolo un străin. „Te înduri să-mi dai un ban?", murmură mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de baseball.
„Nu am nimic să-ţi dau", spuse străinul.
Apoi acesta l-a întrebat: „Dar pe ce eşti aşezat?" „ Pe nimic", răspunse cerşetorul. „E doar o cutie
veche. Am stat pe ea de când mă ştiu." „Te-ai uitat vreodată înăuntru?", întrebă străinul.
„Nu", răspunse cerşetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea."
„Uită-te înăuntru", insistă străinul. Cerşetorul reuşi să ridice puţin capacul. Uimit, nevenindu-i să creadă, socat, văzu că toată cutia era plină cu aur."