Acesta este jurnalul meu.
De când m-am născut pe aceasta lume am fost născut fără noroc (fara soarta). Mama mea nu a vrut să mă nască (îmi zicea acum bunica mea că mama a zis când era însărcinată cu mine că drac cu coarne să iasă (de aceea nici nu o prea bag la suflet pe mama mea).
Mă născuse mama pe 23_04_1994, mama și cu tata erau un cuplu frumos îmi zicea mama lui tata meu(bunica mea) dar într-o zi mama mea l-a înșelat pe tata și de atunci tata și cu mama se certau mereu și pe când aveam eu 2 ani părinții mei au divorțat, după ce tata a rămas singur el s-a recăsătorit din nou cu o alta femeie, a mai făcut un copil (o sora vitregă mie) și după care a divorțat și de această femeie,îmi aduc aminte că această femeie nu mă cam baga la suflet,mereu se uita urât la mine și mereu când trecea pe lângă mine mă strângea de mână, mă ciupea și mă jignea, dupa ce tata a divorțat și de această femeie, tata începuse să consume alcool și din zi în zi tot mai mult alcool consuma și devenise violent cu toți cei din familie. Imi aduc aminte că eram la școală pe atunci și tata mereu mă certă, mă bătea chiar o dată m-a dat afara pe strada gol și striga cineva bai Adrian baga copilul in casa, recunosc și eu facem boacăne că orice copil nu învățăm la școală și aveam un amic care mă păcălea să fur din casa și să le dau lui.
După ceva timp un prieten al tatălui meu de fiecare data când venea pe la noi mă învăța pornografie și îmi dădea sa fumez, îmi aduc aminte o dată mă prins Mamae cu țigara în mana, eu atunci aveam 10 ani.
Într-o zi la școală profesorul ea zis lui mamae că eu fumez, mă văzuse prin curtea scolii că fumez, când mergeam la școală mereu mă opream la un bar luam 3 țigări le fumam și după mergeam la școală.
La școală aveam multi colegi de școală care mă jigneau și mereu râdeau de mine, ba chiar unii dintre ei mă băteau, eram un copil slab cam din toate punctele de vedere îmi placea sa stau mai mult singur.
La un moment dat tatal meu începuse s-o bata pe bunica și să amenințe că da foc la casa (țin minte că o dată de frica sa nu mă bată tata m-am urcat în podul casei și tata amenința că deschide butelia și da foc la casa, îmi era teama de el).
La un moment dat tata a decedat (murit) în anul 2007 de prea mult alcool, murise la un spital din Galați, îmi aduc aminte că nu plângeam deloc la mormântul lui, tata când era în viața mereu mă bătea groaznic, mă scula la 00:00 sa-i aduc alcool, de frica că mă bătea mă duceam și scoteam alcool din butoiul cu vin, până într-o zi când a murit.
Mama mea de când aveam eu 3-4 ani nu m-a mai vizitat.
Acum că rămăsesem singur eu nu mai aveam cui spune tată sau mamă (mă crescuse bunica mea de la vârsta de 2 ani până la ora actuala).
Îmi aduc aminte că bunica mea a vrut sa merg la un centru de plasament ca cică eu nu învăț la școală și sunt fara mama, dar tata a zis nu dai băiatul la plasament. Si nu mă mai dăduse la centrul de plasament din Galați, rămăsesem acasă, după ce murise tatal meu mă apucasem de fumat și furam de acasă și le vindeam unui prieten pe 1 pachet de țigări și ceva bani, vânduserăm aproximativ tot din atelierul lui tata,toate motoarele și toate sculele electrice, până la un moment dat când îmi ieșise un nume in sat că sunt hoț și toată lumea îmi zicea ca-s hoț și nimeni nu mă mai baga in seama. Unora le era frica sa umble cu mine,dar ce nu știa lumea era că eu nu furam de la alți oameni și furam de la părinții mei acasă, oamenii mă acuzau că furam de la alții și de atunci toți ziceau că fumez și că fur și că sunt un golan și că fac numai rele, mă simțeam foarte vinovat și jignit,aveam niste vecini care umblam mereu cu ei, ei erau niște alcoolici, fumam cu ei, stăteam ore întregi cu ei, toată lumea zicea ce fac eu la niste alcoolici mereu.
La un moment dat toți, toată lumea mă jignea și îmi zicea ca-s hoț pe unde mergeam, ca-s golan și derbedeu. La 19 ani am plecat din Romania in Germania cu varul meu la munca dar n-am avut noroc și m-am întors.
Înapoi în România, după ce m-am întors am plecat din nou în Anglia, am dat gres și acolo, după am venit înapoi în România si plecasem in Elveția și acolo tot n-am făcut nimic pentru că oriunde mă duceam nu știam limba și nimeni nu mă ajuta cu nimic, parca eram blestemat, am fost plecat de 4 ori și n-am făcut nimic nimic.
Am fumat de la 12 ani până la 21 ani când am venit din Anglia m-am lăsat de fumat, acum in prezent sunt 2 și jumătate ani de când m-am lăsat de fumat, alcool nu consum că nu-mi place și de fumat m-am lăsat că nu vreau să mă îmbolnăvesc că prostul că practic țigara nu aduce vreun beneficiu doar ți se pare ție că îți face bine de la supradoza de nicotina care provoacă plăcere. Acum de ceva timp in urma după ce am renunțat la fumat, am inceput sa ma uit la pornografie, îmi place să mă uit și îmi place să fac sex cu ambele sexe sunt By de ceva vreme sunt foarte trist și depresiv,am gânduri de sinucidere și mă simt tot mai singur,acasă în România toată lumea mă urăște și nimeni nu îmi vrea binele. Toți mă vorbesc pe la orice colț de stradă și mă simt singur și îmi place să stau numai singur,am cate un amic care mă mai roagă să ies cu el în oraș dar nu îmi arde sa ies în oraș și mă simt mult mai bine singur,oricum daca ies cu ei în oraș incep să mă vorbească să mă ia la mișto și prefer sa stau acasă. Imi place să stau singur, acasă bunica mea îmi zice mereu nu știi să faci nimic bun, ești un prost tu nu vezi că ești prost, și mereu sta cu gura pe mine orice aș face nu-i place, tot timpul mă jigneste și mă simt ca ultimul om din lume, mă simt groaznic as vrea să nu mai exist in lumea asta. Toată lumea mă urăște oriunde mă duc, toți se uita la mine urât și nimeni nu îmi dă vreo atenție sau vreo valoare, nimeni nu mă iubește, de 1 an de zile adică din 2017 mă simt foarte trist, singur și neiubit de nimeni,de multe ori mă simt in plus pe acest pământ, de multe ori as vrea să mă sinucid că nu vreau sa mai trăiesc,mă simt ciudat, mă simt fara putere psihică, de multe ori mă simt că nu mai am nici o putere să mai fac nimic,de multe ori mă simt că nu mai pot da înainte,simt că pământul mă trage in jos, nu mai am nici un chef de viață, parca totul este pe dos.
Plus că mi-e dor de părinții mei, mai ales de tatal meu, dar nu mai am ce sa fac, acum de 1 luna sunt in Franța la Paris, am plecat din Romania cu gândul că o să găsesc ceva de munca dar este foarte greu daca nu știi limba franceză, engleză, și de 20 de zile stau pe strada, mănânc unde pot și dorm pe unde găsesc mai cald și curat că nu cumva să mă murdăresc. Acum daca merg acasă am de gând să mă sinucid, nu vreau să mai trăiesc, nu sunt bun de nimic, sunt un tâmpit de om plus că mamae o să-mi facă un mare circ pe baza că nici in Franța n-am făcut nimic, o să mă certe toată iarna și o să mă jigneasca mereu.
Am văzut aici lângă turnul Eiffel din Paris că este un râu care trec vapoarele pe el, mă gândesc că dacă as sari în el poate că as muri. Vreau să mor, nu sa mă doară, decât să trăiesc în genunchi viu mai bine mort dar știu că nimeni nu va mai duce lipsa mea, când merg pe strada aici la Paris la semafor as vrea sa mă calce o mașină sa mor in 10 secunde, nu mai pot să mă ridic din genunchi, vreau să nu mai fiu o problema pentru nimeni.Nimănui nu-i pasă de mine și atât de mult aș vrea să țină cineva la mine, să mă caute cineva să zică esti bine, te iubesc sunt langa tine, cuvintele astea imi lipsesc și mă dor enorm că îmi lipsește din viața mea, pentru ultimele zile pe care le mai am îmi doresc să merg in Romania la mormântul tatălui meu sa plâng câteva minute, să-i spun ce mă doare și apoi să mă sinucid că eu așa nu mai pot trai. In curând o să ajung un mare retardat și nu vreau să ajung așa, aici în Franța eu nu am furat, nu am cerșit, nu m-am drogat, nu m-am dus la gay pentru că vreau că ultimele mele zile de trăit sa fie exemplare și că lumea sa nu zică că din cauza că m-am apucat de droguri sau alcool m-am sinucis, și vreau să știe toată.
Lumea care va citi aceste cuvinte ale mele că eu de 1 an de zile sufăr că nu este nimeni lângă mine, nimeni nu mă iubește, nimanui nu îi pasă de mine, nimeni nu mă ajuta cu nimic. Cel mai mult mă doare că o să las în urma mea după moartea mea durere in sufletul bunicii mele care m-a crescut pentru că mă gândesc ca poate îi va părea rău că am făcut așa ceva dar nu am mai putut de dorul părinților mei. Mama mea nu mă iubește, am incercat de multe ori sa vorbesc cu ea, sa colaborez cu ea dar ea mereu zice că eu vreau doar banii ei și că ea nu mă iubește și că să mă însor și să mă iubească fata. Mama mea este rece cu mine, niciodată nu m-a iubit, îmi pare rău că nu mă iubește mama, măcar tata e mort și nu mă mai poate iubi dar mama este vie și nu vrea sa mă vadă, niciodată nu mi-a zis te iubesc băiatul meu. As da orice să aud de la mama mea te iubesc băiatul meu! Dar nu cred că se va întâmpla asta, de mama nu-mi pasă că o să sufere sau nu după moartea mea, îmi pasă de bunica mea care m-a crescut de la 2 ani ca o să sufere că am făcut acest gest.
Dar să știi bunica mea că îmi pare rău de tine chiar daca mai m-ai certat din când în când ca mai făceam și eu rele, dar să știi bunica mea că mi-ai fost ca și o familie, iarta-ma bunica mea cam făcut așa ceva, nu am mai putut rezista de 1 an de zile stau singur și plâng trist și supărat depresiv și ingandurat,, ca eu ți-am făcut prea multe rele dar tu mă iertai de ele
(Te iubesc bunica mea și sper că așa mă vei uita)

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook