Sunt asa de treaba si inteligenta, as putea sa mut muntii, dar emotiile ma impiedica deseori, stiu ca daca as avea incredere in mine as fi foarte multumita de mine. Uneori ma urasc alteori ma iubesc pentru ceea ce sunt.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Bună.
Iar un răspuns gen banc?
Pa, pa.
Răspunde 
Habar n-am... Sunt dificila si ciudata. Enervanta, anxioasa. Faza e ca nu-mi pot da seama cum sunt pentru ca ma comport diferit in functie de persoana.
Sunt undeva la mijloc, cred.
Adolescentule, ce parere ai despre faptul ca trebuie sa te adresezi unei categorii de varsta dat fiind faptul ca la categoria aia te si afli pe site!?
What?! Ce zici tu acolo? Daca n-ai un raspuns promt ca si ceilalti nu mai raspunde!
Nu am cum de vreme ce nu-s adolescent...
Lasă-l 
.
Probabil a zis așa să nu i se mute întrebarea pe la conversații sau știu eu pe unde. E o măsură de siguranță utilă astăzi.
Uite, asta chiar mi-a scapat!
Nu e nimic.
Cu toate că nu știu dacă s-a gândit la asta, sincer.
Tu vezi-ti de drum, vorbesti si vorbesti si vorbesti numai prostii. Nu te mai baga in seama ca nu esti deloc mai importanta!
Ce-ai, dragă? Tu nu ești normal? Eu încercam să îți iau apărarea și tu așa îmi faci?
Îmi pare rău că spun numai prostii. Acum înțelegi de ce sunt așa timidă în realitate? Cică să prind tupeu, să îmi impun punctul de vedere... cum naiba?
Nu esti in tema cu ce zicea ea. Nu e chestia ca-i dau dreptate la orice zice in privinta ta. Arunca o privire pe la Totul despre TPU daca te intereseaza. Vei vedea acolo chiar o postare in care eu am raportat niste neregularitati pe site-ul asta.
Iar mesajul ala privat a fost putin cam pripit si chiar «harsh» Parca acum inteleg de ce nu te scotea din bou. Ups, sorry Jelli, sper ca nu o sa vii acasa vanata de la scoala 
Stai chill, e deja plina de vanatai. Si culmea, nu stie de unde?! Nu sunt in tema, dar in ce sunt? In motive literare? 
Daca nici ea nu stie ce vorbeste sau nu e sigura de ceva sa nu mai vorbeasca aiurea...
Una foarte proastă.
Am mai întâlnit vreo 2-3 persoane să îmi semene și nu am o părere atât de bună cât să mă impresioneze. Mai mult îi apreciez pe cei diferiți mie, dar nu atât de diferiți cât să îmi facă scârbă convingerile lor. Din experiență o spun.
Am observat că, dacă ai încredere în tine, creezi iluzia că ești mai bun prin starea ta de bine și prin siguranța vorbelor pe care le scoți pe gură, chiar dacă nu-s extraordinare. Acum vreo 2-3 ani era mai bine, eram mai încrezătoare în sine și chiar aveam cam tot ce îmi doream.
Pur și simplu, nu găsesc și eu o calitate mai semnificativă care să îmi placă la mine. Cum să mă apreciez dacă mi-o iau de fiecare dată și mi se urcă criticile la cap? Mai ales când simt că au dreptate.
Cine zicea că oamenii mai inteligenți sunt mai puțin mulțumiți cu sine pentru că mereu descoperă lucruri noi despre lume și despre ei? Nu e cazul la mine că nu-s mizantropă.
Sunt exigentă cu ceilalți, am pretenții de la oamenii cu care intru în vorbă, așa că-s critică și cu mine.
Și asta e.
Din motive nedescoperite,niciodata n-am stiut ce sa raspund la astfel de intrebari, sau poate sunt egoist si nu am vrut, cine stie? Este proiect in lucru, cand il termin, te anunt.Big up!
O parere buna, bineinteles ca am si defecte ca orice om, insa incerc sa imi dau seama de ele pentru a le corecta macar, chiar daca nu in totalitate.
Sunt ok. Toata lumea imi zice ca-s nebuna sau ca-s "specimen".da nu am deranjeaza ca oricum nu-mi place sa fiu ca ceilalti.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
