Da uneori cadn ma simteam trista pai incercand sa ma gandesc la ceva rumos eu cand ma simt asa tulburata merg direct la biserica si sta pe banca afara au ma mai plimb in urul manastiri ca emanastrice deobiceimerg exact unde ma botezat parinti doar acolo merg eu ma simt cea mai relaxata in schimb imi place foarte mult sa admir natura
Da, am din când în când aceste gânduri.
Am avut sentimente de inutilitate până acum, și sunt mereu sătulă de toți și toate.
Dar am ajuns să nu-mi mai pese deloc de lumea care mă înconjoară. Mi-am făcut vreo 5-10 prieteni, și atât, în rest mă calez strict pe carieră și studiu pentru facultate. Mă pot și lipsi de viață socială pentru o perioadă, dacă prioritar pentru mine este să-mi fac un drum în viață.
Gândul la o posibilă carieră de succes m-a făcut să uit de senzația de inutilitate. Ce împlinire pe plan personal? Nu mă interesează asta acum, am destul timp să mă ocup de asta după ce termin cu studiile universitare.
Buna! Cred ca toti trecem prin asa ceva. Fiecare trece diferit, cu ajutorul familiei, prietenilor si etc. Trebuie sa te gandesti, "frate" sunt cu un scop aici. Ce scop? Pai de ce crezi ca parintii tai te-au facut? Ca te-au vrut, scopul asta, ca sa ii ajuti pe ei, sa fi o alinare. Gandeste asa, altii au o viata mai de c***t decat a ta, nu dau exemple cred ca le stii si tu prea bine. Si uite ei se tin cu dintii de viata, supravietuiesc ca sa razbata in viata, sa ajunga cineva si sa isi gaseasca scopul lor(chiar daca unii ajung hoti..nah macar si-au gasit scopul, ironic vorbind, sa nu faci asta). Deci: Mananca o ciocolata sau bea o ciocolata calda, asculta muzica sau uita-te la un film bun, poate sa fie si de groaza, fa orice. Dar daca tot ne-ai intrebat pe "noi" de asta, de ce nu vorbesti cu o persoana aproriate mai detaliat, poate asa vei realiza cum trebuie sa treci peste acest mic hop. Acesta este primul si este unul mic. Doamne ajuta!
Eu personal am avut! Desi am am doar 15 ani am avut momente cand pur si simplu ma saturasem de tot. Cred ca era doar o perioada in care totul imi mergea pe dos. La scoala ma simteam de parca sunt inconjurata numai de dusmani, acasa aveam impresia ca stau intr-o inchisoare, iar cu parintii nu ma intelegeam mai deloc. Insa tot familia m-a ajutat sa trec peste! Si totusi, de ce te intereseaza un astfel de subiect?
Da, imi puneam tot felul de intrebari cur ar fi : Care este rostul meu pe pamant, cu ce ajut eu oamenii prin existenta mea etc.
CaleMercury14 întreabă: