Pai eu nu as face un copil daca as sti ca langa mine ar muri de foame, pentru ca eu NU l'as da nici in ruptu' capului. Va fi parte din mine, si nu le inteleg pe mamele pe care o fac, care isi parasesc copii imediat dupa nastere, mai ales, cum poti trai apoi cand stii ca o inimioara care a trait 9 luni in tine e acum intr'un centru de plasamenta, orfelinat, sau la o alta masa in cine stie ce alte conditii cu alti parinti. Nici gand:O:O
take care
Depinde de situatie.Eu una nu as putea. Dar sunt cazuri cand mai sunt vreo 6-7 mici acasa si nici aia nu au ce manca. Sau cel putin acea mama l-a purtat 9 luni in burta, l-a nascut si nu l-a omorat.Asemenea mame nu sunt de condamnat pentru ca numai ele stiu ce e in sufletul lor.Mai sunt si tinere care inca sunt copii si se trezesc cu un copil si nu au posibilitate sa-l creasca. Dar orice mama ar trebui, in momentul in care a ramas insarcinata si va da o viata sa-si asume o responsabilitate pentru viitor. Dar vezi ca nu se intampla tot timul asa.
Eu una nu as face asa ceva.
Dar mai bine o femeie care nu vrea copilul il da spre adoptie decat sa faca avort.Asa macar se naste acel copil, are dreptul la viata si la Sfantul Botez, daca face avort o sa regrete mai muult decat ca la dat spre adoptie
Inafara de faptul ca nu e bine sa faci avort adica na nu e bine e copilul tau si crede'ma stiu multe femei care au facut avort si pe urma au regretat... eu as spune ca ar trebui pastrat copilul dar daca nu il poti creste adica na nu ai posibilitatzi sa il cresti cel mai bine ar fi sa il dai sper adoptie insa sa nu il lasi de izbeliste adica na sa il vizitezi sa stie ca esti mama lui dar sa stie si dc l'ai dat spre adoptie... In fine asta e parerea mea