Ajutor!
Cum sa scap de anxietate, frica, timiditate si rușine?
Din cauza acestor tâmpenii am pierdut tare mult in viata, dar cel mai de prețios lucru, o relație.(cu un tip care l-am plăcut si " pândit"UN AN).
Ați trecut careva prin asa ceva? Pot sa ma ajut doar singura sau trebuie un psiholog?
Credeți ca trebuie sa lucrez la asta sau trebuie sa las timpul sa treacă?
Am 16 ani si e ft. rușinos ca inca n-am avut nici primul sărut (din cauza asta, mi-e jena, mi-e frica sa nu ma fac de râs).
Ii ca o boala de care is conștientă ca o am, dar nu fac nimic in a o rezolva.
Ceva sfaturi? va rog din suflet.
Sunt ft frustrata.
Cu oamenii de vorbit vorbesc, dar când sa ajung la chestii mai serioase, ma opresc.
Ma enervează faptul ca imi bat cumva joc de oameni si de sentimentele lor. Le dau speranțe, dar false, fără sa vreau eu, ci anxietatea asta care ma oprește sa ma apropii mai tare de ei.
Eu is 100% sigura, ca in ritmul asta eu mor singura.
De ce nu pot fii ca altele?
Anxietatea, frica, timiditate si rușine sunt precum porcotalele, clementinele si mandarinele. Sunt putin diferite dar se aseamana foarte mult.
Si eu le-am avut pe toate si am scapat de ele SINGUR, printr-un simplu mindset si sincer nici nu m-am straduit foarte mult, insa a durat ceva timp.
Hai sa-ti dau un exemplu cu filmeme horror. Sigur te-ai uiatat la genul ala de filme, asa-i? Iti este frica? Nu are de ce. Si eu cand eram mic ma uitam la genul de filme/ documentare cu fantome, spirite si tot felul de creaturi si ma ingrozeau in sensul ca cu greu adormeam noaptea si chiar daca erau 30 de grade, tot dormeam invelit ca ma simteam mai,, in siguranta" 
. Dar odata ce am crescut nu imi mai este asa frica, ba chiar deloc si stii de ce? Deoarece sunt constient de faptul ca nu are de ce sa-mi fie frica, deoarece mie oricum nu mi se intampla nimic, nu se atinge nimeni de mine, nu ma taie nimeni, nu ma omoara nimeni. Da, chiar daca ceea ce vad eu pe ecran poate sa fie foarte urat sau scarbos, dar totusi mi-am fixat in minte,, nu conteaza ce se intampla acolo, eu tot sunt in siguranta aici". Si asa frica dispare. 
Asa si tu, de ce te sperii mai exact? De fantoma din film? Dar nu are ce sa-ti faca 
.
Revenind la societate. Toata frica aia este, ca si in filmele horror adica IREALA.
Si eu cand eram mic imi era rusine sa vorbesc cu fete, tocmai din teama ca,, ar rade de mine". Dar odata ce am crescut si am devenit mai constient, am realizat ca,, stai... de ce ar rade de mine?" Si chiar daca prin nu stiu ce minune si prostie din parte ei ar face-o, as putea sa-i inchid gura cu,, Da de ce razi? Doar am venit sa vorbim, ce e asa amuzant la asta" + o privire si un ton de ala gen,, du-te draq de proasta ) ". Si done. Deci asta e faza. Tu pur si simplu ai acolo intiparite niste faze care crede-ma sunt extrem de mici sansele sa se intample. Ce frici ai mai exact?
,, Din cauza acestor lucruri am pierdut multe in viata". Sunt sigur ca o sa-ti citesti intrebarile peste 2-3 ani si o sa le stergi de rusine. Ok. nu intelege gresit, nu rad de tine, dar intelegi mesajul. Ideea este ca atunci cand o sa mai cresti putin si o sa vindeci o sa-ti reamintesti cum erai tu si intr-un fel nu o sa-ti vina a crede, dar stai linistita, asta inseamna evolutie. Daca te uiti acum in trecut la activitatile pe care le faceai la 13 ani, nu ti-e putin jena? Oricum turor ni se intampla deci stai linistita.
Oricum, ce anume ai pierdut mai exact? Iti zic eu ce. Oameni fara valoare care nu stiu sa te aprecieze + un tip care crede-ma nu e ultimul si totusi, ce avea special daca era asa frumos?
Ai pierdut o relatie? Nici macar nu era o relatie din moment ce l-ai,, pandit". O sa mai intalnesti sute de baieti si daca o sa apuci sa-i cunosti mai bine o sa-ti dai seama ca intr-un fel iti bagi ceva in ea de frumusete si ca poate o sa apreciezi la altul ca este amuzant, ca e romantic sau ca... orice alta calitate a lui. Stiu ca acum ai teama ca,, nu o sa intalnesti pe altul mai frumos decat el". Da-l ma draq .
Eu zic ca te poti ajuta singura, esti inca in perioada dezvoltare, dar daca consideri ca nu poti sa faci acest lucru, atunci da, du-te la psiholog.
Nu este neaparat o boala, sunt mici defecte care ti-am zis se pot rezolva usor cu doar niste mind set-uri.
Ai 16 ani si e foarte rusinos ca nu ai avut primul sarut? Serios? Unde scrie asta? Arata-mi te rog o regula cu privire la asta. A stai... NU EXISTA . Te gandesti ca poate daca o sa-i spui cuiva asta o sa te faci de ras? Crede-ma cine o sa rada de tine (chiar daca sunt mici sansele sa se intample asta), nu are toti boii acasa (ca sa ma exprim asa. mai elegant
). Ai scris asta pe TPU si uite ca nici eu, nici alti utilizatori nu au ras cu tine cu privire la acest aspect. Dar oare de ce? Pentru ca noi nu suntem asa de incuiati cum probabil sunt altii sa rade de tine pe seama asta, pentru ca nu am avea de ce. Tu daca ai citi despre un baiat de 20 de ani care nu a avut primul sarut si niciodata o iubita, ce ai face? Ai rade? Banuiesc ca nu. 
Răspunde
Buna!?
Vaiii iti mulțumesc din suflet pentru tot.❤️
Faza este ca eu acum sunt asa...dar problema mea cea mai mare este sa nu rămân mută asa si la 20 de ani?
Nu mai suport. Mi-as fi dorit sa fiu mai tupeista si mai normala, dar nu pot nicicum.
Deci tu încerci sa ma faci sa ma simt mai bine sau chiar crezi ca o sa trec de faza asta?
Nu zic ca ii ultimul băiat, dar ala chiar m-a plăcut cum am fost(eu am o reputație tare proasta fata de mine, is scunda de 1, 50, la față nu is urata, dar nici wow, picioare groase etc...).
Faza e ca ala a fost singurul băiat care l am plăcut cu adevărat. Nu știu dacă era vorba despre '' hormonii '' adolescentei, dar chiar mi-a plăcut de el. Era înalt cu ochii albastri, slăbuț si blond... fix cum am vrut eu... multe l au plăcut.
Nu zic, ca nu ne desparteam dupa liceu... dar când cum si unde o sa găsesc altul, dacă tot muta rămân?
Asta nu pot înțelege. Capul meu e o varza totala, o harababura, nu știu in ce direcție o sa imi ia viata parte, dar ii oribil.
Sa vrei sa faci ceva, dar cv din tine te oprește si tu tot vrei sa o faci, dar nu poți.
Poate ala se gândea numai la prostii(asa is majoritatea la 17-18ani), poate nu era de treaba, dar măcar încercăm si daca era asa, ii dădeam papucii si ma simțeam cumva împlinită.
In fine...
Daca asa a fost sa fie, sa rămână asa. O sa scriu o carte despre toată faza asta si încep ușor, ușor sa ma axez pe facultate, deoarece aia chiar este importanta. Sa imi vad de viitor si sa am o viața cât mai normala.
ca de la faza asta... Vad lumea cu alți ochi. Mereu is plictisita, nici mâncarea nu mai are aceleași gust, sunt forte răutăcioasa cu oamenii din jur, deoarece imi tin furia in mine, totul e plictisitor, stau intr-un oras mic de ca*cat fara nimic interesant de facut, ma compar mereu cu alte fete, uneori am crize si reacționez violent in camera mea, nu mai pictez, citesc, nu mai fac mai nimic. Stau si ma gândesc intruna la felul meu de a fi.
Is ft distrusa, atâta de distrusa ca nici eu nu ma pot împaca cu firea mea...
Eu iti multumesc încă o data pentru totul si rog Universul sa ma ajute sa nu mai fiu atâta de idioata si fraiera, ca dacă pierd vârsta si. frumusetea tinereții practic pierd o viata.
Mulțumesc pentru tot♥️
Vreau sa fiu din nou fericita sa nu mai am atâtea probleme la vârsta mea. Vreau ca totul sa fie asa cum vreau. Chiar imi pare rau sa vad oameni care chiar suferă de o boala sau chestii de genul si eu ma plâng pentru atâta...
Nasol
Răspunde
Ideea este ca dorinta aia pe care o ai de a deveni,, normala" ar trebui sa fie ca o motivatie, nu a o frustrare pentru care nu esti ca restul. Acum hai sa fim seriosi, tu chiar crezi ca restul sun perfecti si ca tu esti singura cu defecte? Poate ca la una de varsta ta inca ii este frica de intuneric. Na. de asta ce zici? Fiecare le are pe ale lui.
In viata nu este ca la scoala, ni se da teoria, ne anunta despre test si abia apoi dam testul. Nu. e fix invers, dam testul, care bineinteles este neanuntat si abia dupa aia invatam teoria. Tu, la scoala daca ai da un astfel de test, chiar ai avea pretentia sa il treci? Eu as zice ca nu. Asa ca nici in viata nu ar trebui sa ai pretentia de la tine ca atunci cand te confrunti pentru prima data cu ceva, sa il treci cu brio. Poate ca da, poate ca nu, insa fiecare experienta ori ca este placuta sau neplacuta, ar trebui sa te invete ceva, nu sa te demoralizeze, ca acel ceva sa te ajute in experientele viitoare, nu sa-ti puna piedici, intelegi?
Uite, eu nu-ti zic lucrurile astea pentru a te face sa te simti mai bine pe moment si sa-ti ofer o stare mai buna, pentru ca degeaba o fac daca problema inca este acolo ci iti scriu cu scopul de a invata ceva. Te recunosc dupa nume si mai ales dupa poza de profil, ai mai pus intrebari de genu si se aseamana foarte mult.
Asadar accepta-te pe tine. Nu esti o ciudata, macar esti o fata educata, desteapta care vrea sa-si faca un viitor si vrea sa evolueze, nu o incapatanata care desi are mici defecte, refuza sa accepte acest lucru.
Lucrurile astea se pot rezolva si de la sine cu putina rabdare. Ti-am zis, asa am fost si eu si pur si simplu nu m-am straduit deloc, pur si simplu m-am dezvoltat si mi-am dat seama ca nu are de ce sa fiu timid sau rusinos, adica nu am motive. Asa o sa fii si tu foarte curand.
Si am mai invatat o chestie. Omul nu este prea timid si pur si simplu chestia asta e foarte des confundata cu faptul ca cineva isi arata starea de neplacere pe care o are cu anumite persoane. Si eu daca as fi acum inconjurat de persoane si nu imi place compania lor si ce se intampla / discuta, bineinteles ca devin deodata mai retras, mai tacut, daca ma intreaba cineva ceva si efectiv e o intrebare mai persoanala raspund sec si tot asa, mai ales daca ar fi multe. In schimb, daca ar fi o singura persoana cu care as avea multe lucruri in comun, cu care imi place sa stau, sa discut, timiditatea s-ar duce naibii . Ti s-a intamplat si tie?
Si eu sunt de parere ca ai nevoie sa vorbesti cu cineva constat despre chestia asta. Posibil ca problemele pe care le ai tu sa fie si ca nu prea ai pe nimeni in jurul tau, sau chiar daca ai, nu poti vorbi despre probleme tale si de asta alegi sa o faci aici.
Ordonare:
După relevanţă
Apuca-te de un sportd e echipa si scapi de toate: anxietate, frica, timiditate si rușine!
Nu, chiar nu glumesc si recomand cu cea mai mare incredere un sport de echipa, care-ti place tie: volei, bashet, handbal ori un sport individual unde sa ai colegi: inot sau atletism.
Răspunde
Ai 16 ani... ce naiba. Cum sa zici ca in ritmul asta 100% mori singura? Si asta sa fie adevarata problema la 16 ani? Frica ca mori singur? Ce.
Cum ai spus, o sa treaca in timp ce lucrezi la asta, este totul de la varsta. Din experienta proprie si din experienta altor miliarde de persoane iti spun (indirect) ca majoritatea se gandeau asa la acea varsta. Este ceva normal, iar pana pe la 20 de ani o sa ai si alte ganduri de o sa razi cand te gandesti la ce ganduri aveai acum. La 21 la fel, 22 la fel si asa mai departe.
Doar esti la scoala, ce ai vrea sa se intample? Gandeste-te ca o sa vina vremea cand pleci la facultate sau in alt oras sau cand oamenii de langa tine pleaca, ce o sa faci atunci, o sa stai sa te plangi? Totul tinde numai spre bine.
Aia este cel mai pretios lucru? O relatie? Da sigur ca da...
Stiu, si te rog sa ma crezi, persoane care gandeau tot asa, prin liceu nici nu iti aminteai numele lor, iar vremea a trecut si in cele din urma duc cea mai frumoasa poveste de iubire din viata lor. Si asta nu este tot. Corpul si mentalitatea se dezvolta pe parcurs cand incepem sa intelegem cum merg lucrurile.
Ai mai intrebat asta, te-ai plans de asta si s-a rezolvat ceva? NU. O sa continui sa te gandesti la asta, cum ti-am mai spus, in cele din urma, iar asta este o certitudine.
Ti-au mai raspuns si altii, si ai spus ca te-au ajutat, dar chiar te-au ajutat cu adevarat? Fiecare raspuns te-a ajugat? Acestea de acum o sa te ajute? Trebuie sa vizualizam problema mai mult decat in situatia prezenta.
Nu, psihologii nu o sa te ajute.
Nu mai da vina pe anxietate, omul daca vrea sa fie fericit, este fericit si gata, fara alte scuze. Nu vreau sa para ca nu te cred, te cred si te inteleg, si eu am trecut prin, ma gandeam la singuratate si la toate cele, dar timpul mi-a dovedit ca nu este deloc cum ma asteptam si totul a fost minunat in continuare .
Asa o sa fie si in cazul tau, te asigur. Pana atunci renunta sa te mai gandesti atat la aceste lucruri legate de relatii, mai bine incearca sa te dezvolti tu ca persoana si apoi o sa vina de la sine.
Desi... ma astept sa intrebi iar asta peste ceva timp. Dar este ok , intreaba, doar asa poate o persoana sa se dezvolte, cautand ceea ce doreste.
Iti urez succes in aceasta cautare!
Scuze ca am pus atâtea întrebări...
Le am pus, deoarece cautam sa vad părerea a mai multor persoane si sa vad felul in care fiecare percepe aceasta '' problema''a mea.
Daca vorbesc cu cineva ma simt mult mai bine si ma face sa uit de toate gândurile astea ciudate care le am in cap.
Daca nu o fac, uneori am niste' 'crize' '... efectiv dau cu pumnii in pereți, alerg ca fraiera pe afara, imi vine sa plâng sau sa urlu, ma înjur singura si cumva astea le fac ca sa ma' 'descarc' ' sufletește.
De aia întreb atâta de mult, ca sa ma simt mai bine.
Când cineva imi explica (si chiar il rog sa ma critice), ma simt mult mai ok.
Tot ce imi doresc acum e pace, îmi doresc o viata frumoasa si vreau sa imi iau bacul.
Vreau sa nu rămân ca muta si la 20 de ani. Asta e tot ce imi doresc.
Daca viata imi îndeplinește dorințele astea, o sa fiu cea mai fericita de pe Glob.
Cu siguranța o sa rad de treburile astea când o sa fiu mai mare, dar acum nu este deloc amuzant.
M am schimbat tare mult de la faza asta si pot sa zic ca nu intr o persoana pozitiva, ci in una negativa.
Vad lumea tare prost, ma simt ca ultima idioata, ma simt singura, nimic din ce am făcut nu imi mai oferă plăcere, dau vina pe ai mei ca din cauza lor sunt asa, am relații proaste si cu sora mea germană, nici măcar când mi-a dispărut pisica nu am avut nicio reacție, ba dimpotrivă am ras ca fraiera cand toți ai mei au suferit după ea.
(eu care acum 2 ani, am plâns si 3 luni dupa alta).
Nu mai simt compasiune si atracție fata de nimeni si nimic. Totul e ciudat si gri.
Iti multumesc pentru tot ce mi ai scris si pentru ca ti ai pierdut din timp sa vb cu mine❤️
Si sper sa devin o altfel de persoana. Una mai normala si mai umana.
Mulțumesc!
Dar nu am pierdut asa de mult timp, stii. Ma bucur ca te simti mai bine cand vorbesti cu cineva. Poti pune cate intrebari doresti, si sper sa se gaseasca mereu cineva care sa raspunda.
In primul rand trebuie sa fii mai buna cu tine, sa te iubesti asa cum esti. Asta este foarte important. Nu stiu, incearca pentru o zi sa vezi cum este daca chiar esti impacata cu tine, doar o zi. Citeste "Nimic nu este atat de grav" de Rafael Santafreu, chiar iti ofera o alta perspectiva asupra mintii umane.
O sa devii exact persoana care vrei, nu iti face griji, o sa iei bacul cu nota foarte bun si o sa duci o viata exact asa cum vrei tu, pentru ca daca vrei ceva, univerul comploteaza special sa indeplineasca acel lucru.
Dar cel mai bine este sa faci ceva practic, si chiar te rog. Incearca pentru o zi sa faci ceea ce ti-am spus. Reflecteaza asupra ta, sa vezi ca la restul populatiei nu ii pasa prea mult de ce ai patit (zic in sensul general). Doar cateva persoane o sa conteze pentru tine. Pana cand o sa iti iasa in cale acele persoans (nu le cauta), tu sa fii pregatita, sa fii exact cum vrei sa fii.
Urmareste un film bun despre asta, The Bucket List (2010) sau The professor (2018). Si chiar te rog sa le vezi (mai putin unele parti sexuale ).
Cu toate ca si acest subiect isi are rostul la timpul lui.
Iti doresc ok.
Lol, tocmai ce o prietena mi-a recomandat The bucket list(ironia sortii) acum 2 săptămâni, ca aia râde de mine si de situația mea. 
(
Faza e ca eu încerc sa uit tot ce s-a întâmplat si vreau sa devin mai normala și sa imi vad de treaba mea. Atâta imi doresc. Eu vreau sa știu că in viitor o sa scap de '' fobia''asta sau ce este si sa stau împăcată cu mine.
Daca viata nu ar fi atâta de grea si ciudata, ar fi plicitistoare, nu?
Mulțumesc mult pentru tot si daca mai am probleme, eu chiar o sa iti scriu (sa nu te superi).
mersi?
Poate chiar eu sunt prietena aia a ta. Pam pam. :O Sau ceva ceva
Da, ar fi plictisitoare altfel. Dar ea e plictisitoare si asa uneori, eu nu sunt cel mai fericit exemplu de la care sa iei sfaturi, pentru ca si eu incerc la randul meu sa trec peste aceste "probleme".
Dar, da, poti sa intrebi oricand, nu este nicio problema, deviza mea in viata este sa nu ma supar niciodata
(Numai sa te asiguri ca ai vazut filmele)(vezi ca te intreb din ele )
Vorbește cu băieți prin mesaje și întâlneștete cu unu fără frica ca nu mănâncă oameni.
Anxietatea e o boala care se trateaza medicamentos daca nu este controlată. Consulta un pediatru specialist în psihiatrie!
Daca tu la 16 ani faci atata drama, ce mai zici de altii care au 22-23 si toti asa sunt?
Legat de întrebarea ta " De ce nu pot fii ca altele?". Păi să știi că nu ești singura cu problema asta. Poate prin milioane de fete și altele au problemă asta. De exemplu chiar eu: sunt fată, am 16 ani, sunt foarte timidă și am și anxietate.
Doar ideea cu sărutul, e puțin mai diferită la mine, am avut primul sărut chiar când aveam 12-13 ani și câteva relații.
Încerc cât mai mult să nu las chestia asta să mă afecteze, dar uneori nu pot să o controlez, timiditatea, anxietatea și frica de a mă face de râs mă opresc din a face multe chestii. Nu am mai avut o relație de 2 ani. Dar spre deosebire de tine pe mine nu mă deranjează să fiu singură.
Chestia asta poate o să treacă cu timpul, sau poate nu.
Eu una încerc să evit situațiile în care pot să mă fac de râs, situațiile penibile, sua situațiile care implică prea multă implicație socială.
Dar dacă e ceva care îmi doresc cu adevărat, atunci nu las chestia asta cu timiditatea să mă oprească.
Poți apela la un psiholog, dar asta însemnă să te complici, și nu știu cât de mult te v.a ajuta.
Eu una am învățat ceva, că trebuie să faci ceea ce îți place și să te bucuri de fiecare moment în care faci lucrurile astea. Eu una ador să mă uit la seriale, să citesc, să ascult muzică și în weekend să ies cu prietena mea cea mai bună, și ador momentele când suntem doar noi două, pur și simplu stăm, fumăm, mai vorbim, bem un capucino.
Asta trebuie să faci și tu, să faci lucrurile care îți plac și să profiți de fiecare moment. Așa o să te împaci mai bine cu propria persoană.
Iti multumesc mult de tot.Chiar ai 16 ani?
Nu credeam...
Iti multumesc ca ai stat sa scrii atâta doar ca sa ma ajuți ♥️
Da chiar am 16. Ehhh, a fost o plăcere să te ajut. Trec prin aceași situație și chiar știu cum e. Am și eu problemele mele, care mă fac mai nesigură pe propia persoană, și care mă afectează...Dar pot să declar cu mâna pe inimă, că nu o să las timiditea, anxietatea și frica să îmi distrugă toate viața. Eu una sper să îmi treacă în viitor, dar nu cred că o să scap de ele definitiv, pentru că mereu am fost o fire mai introvertrită... însă ăsta nu e un capăt de lume. Așa că prefer să îmi continui viața, să mi-o fac cât mai plăcută și să mă simt bine.
Eu una cred că dacă eu mă descurc cu situația asta, poți să o faci și tu
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
