AJUTOR! DAU FUNDA! AJUTOR!
Bună sunt Alexandra şi am 13 ani. Îmi place deun băiat, pe nume Codrin, din clasa a-II-a, acum fiind în clasa a-VIII-a. Şi vă rog să nu începeţi cu răspunsurile de genul "Dragoste şi Iubire la vârsta asta?" sau "Pe vremea mea la 13 ani mă jucam cu păpuşile!".
Aş vrea să mă ajuta-şi fiindcă sufăr cu adevărat!
Şi acel băiat s-a transferat în clasa noastră în a-II-a, atunci fiind premiantă "am fost împreună cu el". În fine...la 8 ani mergeam cu el la şcoală, ne jucam împreună etc. În clasa a-III-a mama s-a îmbolnăvit şi eu încet-încet scădeam la învăţatura şi nu am mai fost împreună. Era răutăcios, mă lovea, mă făcea să plâng, cu toate că nu ziceam nimănui. În clasa a-IV-a a murit mama şi eram la pământ. Nu mai aveam încredere în nimeni, nu mai vorbeamcu nimeni, eram total izolată.
Dar în clasa a-V-a mi-am revenit! Eram cea mai veselă, cea mai bună consolatoare şi cea mai amuzantă! Dar eram şi cea mai îndrăgostită. Şi aveam şi o bună prietenă.
În clasa a-VI-a a murit şi tata şi eram destul de tristă. Şi eram destul de singură fiindcă nu mai aveam prieteni.
În clasa a-VII-a a venit o nouă colegă, s-a mutat cu mine în bancă şi a fost cea mai bună prietenă din lume!
Şi fiind în perioada când "hormonii îşi fac de cap" am început să IUBESC! Logic nu mai pe Codrin. Eram topită după el...Şi Lidia, fata nouă, mă ajuta cu el. Mă muta cu el, vorbea să fac proiecte cu el şi uneori mă împingea să cad, doar ca el să mă ridice şi să ne privim în ochi.-
Pe 14 februarie 2013, de Valentine's Day i-am pus lui Codrin o inimă mare de ciocolată şi o poezie anonimă în ghiozdan. Eu am făcut o preyentare în amfiteatru şi când îmi scriam discursul îi văd pe Lidia şi Codrin râzând, ţinandu-se de mână şi Lidia avea un trandafir. A venit la mine şi mi-a zis "Alexandra, uite, sunt am o veste...Eu sunt împreună cu Codrin". Eu am izbucnit în lacrimi şi am fugit la baie. Am stat închisă într-o cabină vărsând râuri de lacrimi. La prezentare îmi tremura vocea şi aveam lacrimi în ochi...Eram la pământ. Din yiua aceea eu eram tristă, nu mai zâmbeam şi scădeam la învăţatură. De ziua mea 9 martie mi-am făcut-o acasă. Şi ei au fost invitaţi. Nu ştiu cum că a ajuns Codrin cu o oră mai devreme. Cu o zi în urmă se despărţi-se de Lidia. Şi m-am gândit să "stau numai cu el". Apoi a venit Lidia. După oră, ei vorbeau prin mesaje unul cu altul,, ei mă ignorau total de yiua mea. Şi mai tărziu s-au încuiat 2 ore în camera aceea, eu fiind dată complet la o parte. Codrin s-a aşezat în genunchi în faţa Lidei şi a pus melodia mea preferată şi i-a ţinut un discurs, de mi-au dat lacrimile. După 2 ore a venit şi l-a luat pe Codrin acasă. Am rămas eu cu Lidia şi ea m-a consolat, şi-a cerut scuze şi m-a făcut să zâmbesc.
Eu şi Codrin eram din ce în ce mai apropiaţi şi vârful a fost în săptămâna alfel când am fost într-o drumeţie cu clasa. A început să ploaie, dar printre picăturile de ploaie erau şi lacrimile mele. El avenit la mine şi mi-a ţinut umbrela lui deasupra capului. Eram unul lângă altul. La un moment dat ne-am oprit şi ne-am privit în ochi. El a avut o intenţie de a mă săruta, dar nu ştiu ce avem de nu am vrut. El s-a apropiat şi eu de emoţii...nu ştiu!
Peste câteva zile s-a împăcat cu Lidia, iar rupsem total legătura cu ea. Eram prăbuşită, i-am văzut că s-au sărutat şi eram aproape corijentă. Mă transformasem într-o tipă EMO
Dar eu tot îi puneam lui poezii şi mici cadouri. Şi iar eram din ce în ce mai apropiaţi ca şi prieteni.
Din luna mai eu mă înţelegeam din ce în ce mai bine cu Lidia şi Codrin. Pe 15 iunie am fost la Tg Ocna în excursie şi am stat mereu cu el. La Salină şi pe munte m-a îmbrăţişat eram în al 9-lea cer! Mi-am rebvenit TOTAL!
În ziua premierei am aflat că s-au despărţit, din nou, şi că nu v-a mai fii un viitor. O parte din mine era fericită că el e single, dar altă parte eram tristă pentru Lidia. Am ales să stau cu ea şi aşa ne-am împăcat. Dar organizam întâlniri cu 4-5 colegi, inclusiv el şi începeam să "flirtez" cu el. Apoi a ieşit cu o fată premiantă. După 2 săpt. aflu că s-au împăcat Lidia şi Codrin.
Acum 2 săptămâni eu şi Codrin am devenit C.M.B.P. Dar totuşi eram distrusă.
Acum nu mai dorm, nu mai am poftă de mâncare şi plâng până când aud şi numele lui.
AJUTOR! CE SĂ MĂ FAC? SĂ ÎL UIT AM ÎNCERCAT, DAR NU SUPORT!
Ierta-ţi-mă cât am scris, dar odată ce am început nu m-am putut abţine. Mulţumesc celor care au citit! Şi vă rog ajuta-ţi-mă! DAU FUNDA!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook