Uite, orice părinte își dorește copilul mai aproape de el, să vadă că nu preferi să ieși afară cu prietenii mai mult decât să stai cu ea (deși deh, chiar dacă știe nu trebuie să le transmitem mesajul părinților noștri, îi doare). Am și eu probleme de genul cu mama. La care mereu îmi dă replică faptul că nu am făcut curat în casă, nu am învățat destul, că sunt mofturoasă. Tot felul de argumente care să nu mă lase să ies naibii pe ușă, dar din care am învățat.
Uite cum să fii "șmecheră". Poți să te duci la ea uneori să-i mai spui că o iubești apoi să ai discuții cu ea legate de diferite subiecte și să fii deschisă (nimeni nu-ți cere să detaliezi totul, dar discuțile pe orice temă o să o facă să te simtă mai aproape). Apoi, dacă și ție îți ceri să o mai ajuți la curățenie, așa cum îmi cere mie. Poți atunci când te trezești jumătate de oră sa șmotruiești puțin prin casă. Atunci când vine de la serviciu o să vadă că nu mai are atâtea de făcut și o să stea mai liniștită dându-ți și tie mai multă libertate.
În final, poți să-ți iei o carte să citeși. Dacă nu ziua când nu ai chef decât de prieteni, seara înainte de culcare. Astfel o să vadă că nu vorbește singură atunci când îți explică de ce e bine să fii om cu carte și o să prindă mai multă încredere.
Însă, înainte de toate eu spun că e cel mai bine să porți o discuție cu ea legată de tema asta. Fără supărări, nervi, plânsete și idei sinucigașe. Știu că părinții pot inerva uneori la culme, și văzând că și tu îi enervezi la rândul tău (fiindcă așa facem noi) decurg la măsuri extreme, care știu că ne dor (luatul PC-ului, TV-ului, închiși în casă și întreruptă orice legătură cu prietenii). Discuția voastră trebuie să decurgă liniștit și tu să te comporți matur, ca să îi dai de înțeles că ai crescut mare, poți să ai singură grijă de tine și nu are motive să se îngrijoreze atunci când ieși afară. Promite-i că o să te schimbi, și chiar fă-o și ai să vezi că la rândul ei se va schimba.
Succes :*
Calmeaza-te, ia-o usor si eu sunt la fel Imi vine sa nu stiu ce sa ii fac cand o vad ca face crize de nervi si incepe sa imi enumere toate lucrurile pe care nu le-am facut daca ii cer sa ma lase pe-afara. E important sa afli dc nu te mai lasa pe-afara si daca poti face ceva in sensul asta. Daca te certi cu ea si ridicati am2 tonul nu mai iese chiar nimic, deci planifica-ti ce faci intr-o zi ca sa ii convina ei apoi sa te lase si unde vrei u, sa faci in restul timpului ce vrei.
In primul rand, nu te sinucide. In al doilea rand, nu te mai gandii la o astfel de solutie, numai un las ar apela la asa ceva, fara a se gandi la urmarile si suferintele parintilor.
Banuiesc ca mama ta are un motiv bine intemeiat pentru care nu nu te lasa afara.
Incearca sa nu mai repeti acele greseli si demonstreaza-i mamei tale ca te-ai schimat radical.
Sunt sigur ca situatia o sa se schimbe daca te schimbi si tu.
Mai incet cu sinuciderea, ca asta nu e o solutie.
Mai sa fie... izbucneste sezonul sinuciderilor cu karbid
Te inteleg Nici mama nu e prea "normala" dar gandeste-te ca nu merita pentru atat sa te sinucizi. Ai fi o persoana lasa daca ai fugi de viata si de tot ce semnifica ea. Plus ca asta nu e un lucru foarte grav. O sa cresti si o sa faci ce vrei cu viata ta si poate, cum face ea acum cu tine si iti impune reguli, o sa le impui reguli si tu copiilor tai. Gandeste-te ca o sa ajungi sa fii un adult. Ce vei face cand vei da de probleme mai grave? Te vei gandi de fiecare data sa te sinucizi? Oare nu e o prostie sa iti pui capat zilelor cand poti sa rezolvi unele probleme? Nu cred ca mama ta nu te mai lasa ca inainte afara pentru ca asa a "apucat-o" pe ea. Dar in caz ca are toane, e nebuna, dar totusi e mama ta si iti vrea binele Cica trebuie sa ne respectam parintii
Daca zici ca te omori mai rau nu te lasa, demonstreaza-i ca esti harnica si te va lasa.
misauratcuviata întreabă: