E greu sa uiti clipele
Pe care le-ai petrecut
E greu sa uiti prietenii
Pe care i-ai avut.
Sunt amintiri de neuitat
Purtate-n suflet-ntotdeauna
Pe ele vanturi nu le bat
Si nu le scutura furtuna.
Vom merge sper fierbintea, frenetica viata
Spre sanul ei puternic, cioplit in dur bazalt
Uitat sa fie visul si zborul lui inalt
Uitata plasmuirea cu aripe de ceata.
Cand valul vietii te va izbi necrutator
Fii stanca cea mai neclintita
Caci valul este trecator.
Cand peste ani de zile
De mine iti vei aminti
Vei zice ca am fost colegi
Si desigur vei zambi.
Daca viata mea de scoala
Ma va desparti de tine
Sa pastrezi aceste randuri
Ca o unica amintire.
In zbor ca frunzele de toamna
Pe cai pierdute si razlete
Se duc si nu se mai intorc
Frumosii ani din tinerete.
De nu-ti plac vorbele mele
Rupi coala bucatele
Si-o arunci pe fereastra
Vantul sa o risipeasca.
Nu uita c-am fost colege
Intr-o banca-am invatat
Bucuria si tristetea
Impreuna le-am uitat.
Mergand dupa musetel
Am gasit un biletel
Si pe biletel scria:
"Colega nu ma uita"
Din flori de crin iti impletesc
Cununa de iubire
Succes in viata iti doresc
Si multa fericire.
Doresc sa ai o viata lunga
Si plina de placeri
Sa nu cunosti necazuri
Sa nu cunosti dureri
Si-n culmea fericirii
Cand cerul ti-o va da
Pastreaza pentru mine doar atat:
"Nu ma uita".
Cand stelele vor straluci
Luna va lumina
Sa-ti aduci aminte
De colega ta.
Cand parul iti va fi albit
De anii batranetii
Vei sta cu gandul ratacit
La anii tineretii
Vei ridica acest caiet
Din rafturi prafuite
Si vei vedea pe-al vietii drum
Iluzii ratacite
Multi poate vor fi-n mormant
Inchisi in negre scanduri
Dar daca-au trait pe-acest pamant
Nu vor uita aceste randuri.
Frumoasa-i prietenia
Sa nu o lasi sa piara
Caci este-un vis frumos
Al anilor de scoala Pe masuta mea de brad
Stau cu capul aplecat,
Aplecat si pus pe ganduri,
Cum sa-ncep aceste randuri...
O ceaţă cenuşie, spre ea-mi îndrept privirea
Şi văd în mijloc un val ce-anunţă despărţirea.
Încerc s-o izgonesc, dar ea se-ntunecă mai mult
Mai e puţin şi intru-n al ei tumult
Un pas mai e şi totul s-a sfârşit
De gânduri negre sufletul mi-e-nvăluit.
Mă văd de-acum singur departe
Cu dor de-această şcoală, de această carte
Mă vad singur, părăsit
Cu sufletul răvăşit,
Nu mai pot înlătura nimic.
Uitarea prefăcută-n ceaţă-şi spune al ei cuvânt
Nimic nu mai poate fi certat
Iar peste ani vei spune doar că "am uitat"
Aşa trec toate-n astă lume
Pleacă toatecănd vrei să le dai un nume
Pleacă, se scurg încet, tot pic cu pic
Se mistuie-n marea de nimic
A uitării….
Sa nu versi lacrimi de invins
Cand esti in pragul tineretii
Pastreaza-le; ai mult de plans
Pe drumul nesfarsit al vietii.
E greu sa plangi acolo
Unde radeai odata
Sa vezi cum fericirea
In lacrimi e scaldata.
Doresc ca viata ta sa fie
Tesuta-n flori de trandafir
Si-a lor petale sa-ti deschida
Un drum de vis si fericiri.
Amintirea este scurta
Cand totul se uita usor
E un moment de consolare
Pentru un suflet simtitor.
Pe aceasta foaie mica
Amintirea mea ti-o las
Ca nu stiu in care parte
Ma va duce al vietii pas.
In urma anilor ce trec
Se scurge fericirea
Dar daca o-ntelegi usor
Ramai cu amintirea.
E greu sa uiti clipele
Pe care le-ai petrecut
E greu sa uiti prietenii
Pe care i-ai avut.
Sunt amintiri de neuitat
Purtate-n suflet-ntotdeauna
Pe ele vanturi nu le bat
Si nu le scutura furtuna.
sper sa te ajute
Atat de frimos.....bravo....mi-au dat lacrimile si eu nu am mai plans de 14 ani. Aceasta poezie minunata a inmuiat inima unui baiat puternic ca o stanca.