AJUTOR VA ROG.
Buna, sunt o fata..si am 15 ani. Totul a fost minunat pentru mine pana la sfarsitul clasei a VIII-a, dar abia anul acesta am realizat. Ma simteam in largul meu, mereu spuneam ce voiam fara sa am vreo inhibitie (desigur, in limita bunului simt). Am intrat la liceu cu o medie ok, zic eu, 7.82. In prima zi de scoala am cunoscut colegii, ma intelegeam super bine cu toti, cam asa o fost vreo 3-4 zile. dupa am inceput sa fiu din ce in ce mai singura..nu aveam cu cine sa merg la magazin, nimic. Ma mai bagam in seama cu ei, dar ma cam ignorau. Fetele cu care am stat in prima zi incepusera sa ma trateze ca pe o prostuta. Orice aveam le dadeam si altora, dar asa sunt eu, generoasa. Ma si certasem cu cateva colege.Eu fusesem pe atunci si cu un baiat, cu acel baiat am fost in aceeasi clasa, dar cand eram in aceeasi clasa nu ne suportam, dupa s-a schimbat tot, la banchet..si am fost cu el de prin iulie pana pe 18 octombrie..nu pot stii daca l-am iubit sau nu, dar stiu ca in fiecare secunda ma gandeam la el, cand ne vedeam eram pur si simplu cea mai fericita, iar cand s-a despartit de mine..pana prin februarie am stat si am plans dupa el..am si ajuns la spital o data.am plans mult.mda.si in semestrul doi m-am transferat la alt liceu, am vrut sa nimeresc in aceeasi clasa cu prietena mea pe care o cunosc de 11-12 ani, dar nu am nimerit. Dar a fost ok..primele zile iar la fel, ma intelegeam super bine cu toti, ma bagau in seama,.iar dupa stateam mereu singura..ma intelegeam bine cu colega mea de banca, dar cand nu venea la scoala eram singura,.pe 29 ianuarie am acceptat sa fiu cu un baiat, cu care sunt si prezent, ma mai vazusem cu el, si mi-am zis de ce sa nu incerc, poate asa il uit pe fostul, peste o luna m-am despartit de el, deoarece inca tineam la fostul, dupa ne-am impacat.iar ne-am despartit, si ne-am impacat. Eram complet confuza primele 2 luni. Dar dupa incepea sa fie totul din ce in ce mai bine, dupa ore mergeam cu prietena mea de 12 ani sa ma vad cu el, totul ok, dupa un timp incepeam sa ma vad doar cu prietenul meu, fara ea, dar tot ne intelegeam, caci dupa ma vedeam cu ea. S-a terminat scoala, si am ajuns pana acum, doar ca, chestia este ca nu stiu daca el tine asa mult la mine, eu tin enorm de mult la el, din nou ma gandesc la el mereu, si vorbim toata ziulica la telefon, vine si la mine acasa, mi-a cunoscut si familia, ii stiu prietenii, ma inteleg cu ei, dar uneori ma ignora, nici nu prea stiu ce sa cred, ma face sa plang uneori, iar el cand ma vede asa se enerveaza, imi zice sa,,o termin". Si ma simt complet aiurea. Dar ne facem mereu si mereu planuri de viitor, sunt cam confuza uneori. Asa si, chestia este ca in ultima vreme prietena asta a mea ma ia la misto, caci stie ca eu o sa fac primul pas spre impacare, uneori cred ca vorbeste cu mine in sila si din mila. Azi a fost foarte ignoranta, asa ca i-am zis ca atunci cand o sa aiba chef de mine sa ma anunte, iar ea nu a zis nimic. Si am inceput sa plang..mereu plang din chestii simple, uneori plang chiar cand ma gandesc la chestii care s-ar putea intampla, de exemplu azi dimineata ma gandeam cum o sa fie daca s-ar desparti el de mine,si plangeam,voiam sa fac asta, dar habar nu am de ce, si plangeam incontinuu. Ma simt atat de singura, nu am frati, surori, nimic. Iar daca as incepe scoala si s-ar desparti si iubitul meu de mine, nu m-as impaca nici cu,, fosta" pe care o stiu de 12 ani iar colega mea de banca s-ar muta sau altceva.m-as simti ingrozitor..chiar nu stiu ce sa fac, nu am plans oare destul din octombrie pana in februarie? Plangeam in fiecare zi, pana ramaneam fara lacrimi, chiar si de ziua mea am plans, nu vreau sa ma omor, caci mama si tata sigur ar plange mult, si verisorii mei la fel, iar restul persoanelor care m-au ignorat si si-au batut joc de mine probabil s-ar simti aiurea, intr-un fel vreau asta si in altul nu.As vrea doar sa nu ma fi nascut vreodata, ar fi fost perfect..Chiar nu stiu ce sa mai fac. ajutor, va rog.

Dar ai scris ceva, nu gluma. Un sfat, legat de scris (nu te critic, ai scris extrem de bine din punct de vedere gramatical), incearca, pentru lizibilitate, sa desparti uneori paragrafele cu spatii goale, apesi de 2 ori enter si continui sa scrii, o sa le faci celor care citesc intrebari lungi de genul un bine, ca sa nu-i doara ochii (nu-i critica, doar un sfat).

Oricum, ce trebuie tu sa intelegi este ca nu ai nevoie de oameni injurul tau ca sa fii fericita. Si ce trebuie sa incepi sa faci este sa nu mai lasi pe nimeni sa te vada plangand si sa nu mai consideri contant ca ei sunt sursa ta de fericire.

Aparent, din experienta proprie, nu oamenii din jurul tau iti procura fericirea, ci tu ti-o procuri singura. Oamenii din jurul tau sunt doar distractii, persoane cu ajutorul carora mai scapi de viata monotona, cu care mai poti vorbii si alte lucruri de genul, dar fericirea ta nu trebuie sa depinda, si nici nu depinde atat de mult pe cat crezi, de ei.

De exemplu, eu am fost mereu singur, n-am avut aproape niciodata prieteni, si cand am avut, ma influentau negativ. Am fost in depresie vreo 4-5 ani de zile, depresie destul de nasoala, dar de ceva timp, am realizat un lucru destul de simplu: oamenii din jurul meu nu-mi procura fericirea de care am nevoie. Eu pot sa fac asta.

Si tu poti face acest lucru. Acum, nu te gandii la leacuri si la tampenii gen "cum naiba sa ma fac eu fericita, vorbesc cu mine?". Nu. Pur si simplu inveti sa te bucuri atat de singuratate cat si de libertatea pe care o ai fiind singur.

Prietenul tau... nu stiu ce sa zic de el, eu am in general pareri proaste despre iubitii fetelor, eu am in general o parere proasta despre mine, deci e clar ce pareri am despre alti baieti.

Iar legat de prietena ta. Nu mai incerca. Nu pentru ca nu o sa reusesti, dar poate are nevoie de ceva timp singura. Las-o singura, n-o mai contacta, tu doar las-o in pace, si asteapta ca ea sa se intoarca.

Daca se intoarce, inseamna ca a avut doar nevoie de o pauza, daca nu, inseamna ca nu a vrut niciodata sa stea pe langa tine prea mult.

Tine minte chestia asta: oamenii pleaca, mare parte din oamenii care or sa apara in viata ta, la un moment dat, or sa plece, din diferite motive, poate chiar fara motiv. Pur si simplu n-or sa mai fie acolo pentru tine cand ai nevoie.

Asta nu trebuie sa te faca sa te simti prea trista. Evident, o sa fie urat, dar asa este mereu. Unii oameni sunt facuti ca sa vina, sa stea putin, si sa plece. Dar sunt unii oameni care or sa apara, si or sa ramana cu tine chiar daca nu-ti convine, care or sa stea langa tine chiar si atunci cand nu ii vrei acolo. Pe aia trebuie sa inveti sa-i pretuiesti, nu pe restul. Cu ei trebuie sa-ti imparti fericirea, nu cu restul.

Ce poti face acum? Nu mare lucru, nu fizic, nu poti intreprinde anumite actiuni sa scapi de lucrurile din viata ta, dar poti face anumite chestii care te pot ajuta.

In primul rand, asa cum am zis, nu mai lasa oamenii sa te vada plangand. Pentru tine, este un semn de tristete si o metoda buna sa te descarci, pentru ei, este un semn de slabiciune si o sa le ofere ocazia sa profite de chestia asta.

Incearca sa fi mai indiferenta. Nu mai pune atata pret pe ce spun oamenii despre tine, nu mai pune atata pret pe actiunile pe care le realizeaza oamenii, axeaza-te pe altceva. O persoana care te trateaza urat fara motiv este o persoana care are singura probleme, si care este poate frustrata din anumite motive, asa ca se descarca pe tine. Nu trebuie sa lasi frustrarea lor sa te afecteze.

Nu iti mai pune fericirea in mainile lor. Chiar daca simti ca esti fericita in jurul unor persoane, nu lasa ca absenta lor sa-ti provoace tristete. Bucura-te de momentele petrecute cu ei, dar nu-ti dezvaluii complet caracterul, nu realiza foarte repede conexiuni cu ei, este posibil sa te atasezi de ei, dar ei nu de tine, si sa plece, nepasandu-le de ce crezi tu sau de ce simti.

Si in ultimul rand, invata sa te bucuri de singuratate. In timp, dupa ce o sa cunosti destule persoane, o sa vezi ca unele momente de singuratate sunt bine venite si ca este extrem de bine sa mai ai si timp pentru tine uneori.
Invata sa nu te mai intristezi cand esti singura, incearca sa iti gasesti lucruri la care sa te gandesti si gandeste-te la ele atunci cand esti singura.

De exemplu, eu ascult muzica. Stau foarte mult timp singur oriunde ma duc, dar intotdeauna am telefonul cu mine, si suficienta baterie + muzica sa nu ma plictisesc.

In general, si eu sunt singur. Am un baiat cu care ma inteleg si cateva fete, dar cu care vorbesc mai rar. In rest, nu am pe nimeni, ceea ce este cam nasol cateodata, pentru ca atunci cand am chef sa vorbesc cu cineva, sau cand am nevoie de asta, nu e nimeni in jur.

Dar totusi, asta nu este un lucru care sa ma impiedice sa fiu fericit.

Iar legat de sinucis. Nu-i o chestie prea isteata. Tot ce faci este sa fugi de probleme sunucigandu-te, sa dispari, sa dai dovada de foarta multa lasitate, si atat.

Uite, o chestie, daca te sinucizi, poate n-o sa mai simti durere, dar nici fericire, iar pentru alea cateva clipe de fericire in care zambesti din inima, merita sa traiesti.

Iar nasterea ta a fost o chestie buna, daca nu erai aici, poate nu puteai sa ai anumite influente in viata unor persoane. Daca nu erai aici, eu nu mai scriam raspunsul asta, si nu mai aveam ocazia sa te ajut si sa-mi imbunatatesc seara astfel.

Deci, uite ca prin simpla ta prezenta ai reusit sa ajuti pe cineva.