Am 14 ani.Deci ma simt ca o ciudata nebuna, nu stiu de ce. Ma gandesc ca poate toti adolescentii trec prin faza asta si le-a trecut, dar am un sentiment ca eu nu ma pot schimba, nu am scapare. Uneori sunt atat de trista incat stau si enumar motivele pentru care ar trebui sa fiu fericita si mi se par inutile, iar alteori ma gandesc " ah, eu sunt fericita, nu am probleme ca alti adolescenti". Ziua n-am probleme, uit de toate ca am program incarcat, iar seara, in fiecare seara, stau pana peste ora 12 si imi fac scenarii stupide in cap care stiu ca nu se vor intampla, si totusi imi place atat de mult in "lumea mea imaginara". Ma gandesc cum as vrea sa fiu peste cativa ani, ochi, par, corp, personalitate, exact opusul a ceea ce sunt acum. Si ma simt bine asa. Dimineata urmatoarea iar intru in rutina. Iar uit de tot. Uneori, in timp ce fac dus, ma uit in oglinda si ma admir, dupa stau si cotrobaiesc prin lucrurile mamei, ma dau cu tot felul de crème, pe corp, pe fata, pe par, ma machiez, ma studiez, si atunci ma simt frumoasa. Si mi se pare ciudat, ca eu, la 14 ani, sa simt asa ceva: ca vreau sa fiu frumoasa, rasfatata. Uneori am ganduri atat de negre incat imi vine sa plang dupa, alteori dau vina pe hormone. Am inceput sa descopar parti din mine, am inceput sa cresc si sa vad totul altfel de cum am vazut pana acum. Mi se pare ca parintii mei cred ca stiu mai putine decat de fapt stiu, ca inca sunt copil, dar n8-mi pot citi gandurile. Am secrete fata de ei, si ma simt bine cu ele, nu imi vine sa le zic, le pastrez pentru mine, in schimb sora mea spune tot ce-i trece prin cap si se simte atat de goala de regret, eu sunt plina de secrete mai grave sau mai putin...Mama vrea sa fim prietene si sa-i spun tot, ea crede ca-i spun, dar nu vrea sa inteleaga ca eu nu sunt genul ala de persoana care isi da sentimentele pe fata, prefer sa le tin in mine, chiar daca uneori ma omoara pe interior. Uneori ma simt singura si neajutorata, alteori pur si simplu ma simt implinita. Nu stiu ce sa zic. Si am 14 ani, doamne. Nu poti sa zici ca sunt adolescenta in toata firea. Simt ca sentimentele si gandurile mele nu corespund cu anii mei. Ma dezvolt prea repede inauntru, si afara raman tot copil. Cred ca asta e. Voi ce parere aveti? E normal?

Eu zic că e normal, fiecare are momente ciudate, poate de neînțeles. Am ajuns la concluzia asta întâlnind din ce în ce mai multe persoane care se află în starea asta.

Si eu sincer sunt asa si nu consider a fi un defect neaparat, pur si simplu asa sunt eu, o fire copilaroasa la exterior dar cu o minte foarte diferita de aspect... consider ca, cei ce sunt asa, isi traiesc mai mult copilaria, dar cand va veni vremea sa se desprinda de casa parinteasca vor avea ceva probleme

Da, e normal sa ai astfel de ganduri, te maturizezi. Cu totii am gandit asa ca tine intr-o anumita parte din viata, chiar si acum mai am niste ganduri de om nebun, zic eu. Deci, nu te speria, este ceva normal sa se intample asta. Sfatul meu este sa-ti faci prieteni cu care sa vorbesti orice, chiar si cu mama ta, cine crezi ca te intelege mai bine, daca nu ea? Te pup. SI nu mai gandi negativ

Ceea ce ti se intampla tie e specific trecerii de la copilarie la adolescenta! toti am trecut prin perioada asta! in aceasta perioada esti foarte confuza insa nu-i nimic rau in a-ti inchipui viitorul! e un lucru chiar bun ca visezi cum vei arata in viitor.insa ca sa eviti din greseli poti avea incredere in mama ta care sigur iti va da un sfat bun in orice problema intalnesti! eu am 19 ani tot visez.seara pana adorm ma gandesc cum as arata eu peste cativa ani cu o sotie frumoasa si 2 copii sanatosi! astea face parte din telurile pe care le ai in viata! Nu mai tine sentimentele in tine, da-le drumu la exterior, spune oamenilor ce simnti si nu mai fii misterioasa!

Varsta asta e oribila.Momentul in care stai ca prostul si te uiti in oglinda si nu te vezi. Vrei total altceva si cauti fericirea, dar tot timpul este loc de mai bine si orice gand negru te doboara usor si cand sa te ridici vin altele si altele...(nu stiu daca ti se vor parea prostii ce-am scris, dar asta simt dupa o lunga sedinta de plans)
E normal sa simti ca vrei sa te apropii si nu poti, ca vrei sa te schimbi si nu poti si cam orice lucru iti vine in cap si dupa sa descoperi ca nu poti.Si dupa ciudata intrebare visele chiar se indeplinesc sau e doar o iluzie trecatoare(...)

Nu stiu daca e normal, eu nu ma simt frumoasa daca ma dau cu o crema dar da am ganduri ff ciudate despre tot si dupa aceea imi vine sa plang, nici cum nu mi le pot scoate din minte, dar zambeste, la mine reuseste, la orice, daca iau o nota mica imi vine sa plang inauntrul meu dar rad, ca dusmanca mea sa nu imi faca zile acre :/ fiecare are un dusman nu? dar sa nu schimbam subiecutul de tot, cred ca cel mai bine e sa zambesti, sa iti scoti lucrurile urate din minte cat poti ( la fel ca mine) si sa faci ce iti convine si ce e normal, nu stiu cat te ajut dar eu am scris ce am simtit

Buna! Ceea ce ai tu este complet normal ) Eu inca imi mai imaginez unele lucruri, de exemplu ma vad stand pe o scena si cantand eu zic ca esti perfect normala.Si eu am avut faza cu tristetea, pur si simplu ma simteam ciudat si nu voiam sa fac nimic, sa nu vorbesc cu nimeni, doar sa ma gandesc daca o sa ma dau jos din pat sau sa mai dorm putin Aa si eu am 16 ani, asa ca nu te ingrijora ) Este varsta la care incepi sa te gandesti si la altele, sa iti faci tot felul de probleme.Nu iti face griji, esti foarte bine.Dar daca vrei, vorbeste si cu mama ta.Eu asa am factu.La inceput a ras de mine dar apoi mi-a zis ce ti-am zis si eu tie acum.
Deci, esti normala

Da... La varsta asta si eu ma comportam la fel... Imi doream sa fiu ceva ce stiam ca nu aveam sa fiu niciodata. Dar totusi speram. Uneori ma lua plansul cand ma gandeam ca nu sunt cum as vrea sa fiu, nu ma simteam iubita si nu ma simteam frumoasa. Dar cu timpul m-am schimbat. Pentru ca au avut loc unele evenimente in viata mea care m-au maturizat.
Stai linistita, e perfect normal. Si lasa gandurile negre!

Buna,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!