Am 15 ani si parintii mei nu sunt de acord ca eu sa am prieten...Mereu cand ies in oras trebuie sa le spun ca sunt cu o prietena sau cu mai multi colegi... M-am saturat sa ma ascund si sa stau cu grija asta...Am incercat sa vorbesc cu ei dar ei gandesc invechit ca pe timpul lor. Vreau sa le spun cumva si sa inteleaga de asemenea...Cum sa incep? Ce sa le zic? Vreau mai multe sfaturi va rog.

Mai exact ea si stai de vorba cu mama ta, explica-i situatia sint sigura ca te va intelege, adul pe amicul tau acasa si fale cunostinta cu el, cu siguranta vor fi incantati sa-l cunoasca si vor vedea cu ce fel de baiat vrei sa vb, apoi sint sigura ca totul va fi ok.Important este sa cunoasca parintii cu ce fel de baiat vb, nu vor cu siguranta ca fiica lor sa pateasca mai stiu eu ce, si inca ceva nu este bine sa ai minti daca doamne fereste se intampla ceva cu tine nu ei sint raspunzatori de tine, nu cred ca ei iti vor raul, orice parinte vrea numai binele copilului lor.Bafta si nu ezita sa vb cu ai tai, vei vedea ca lucrurile isi vor intra in normal.

Nu cred ca ii poti convinge in vreun fel.Este de datoria lor sa te "protejeze". Si parintii mei imi puneau astfel de restrictii la varsta ta:fara baieti, iesiri seara si cat mai multa carte . Abia dupa 2-3 ani s-au mai schimbat lucrurile.Pt ca, vezi tu, nu neaparat ca nu au incredere in tine, ci in ceilalti.Nu poti decat sa astepti, sa ai rabdare sa mai cresti putin.Pana atunci, copilareste...vei avea timp sa cunosti si sentimentul iubirii sau suferinta din pricina acestuia.

Ei nu iti vor raul dar totusi ar trebui ca la varsta asta sa iti permita un prieten.Incearca sa vb cu mama ta si sp ca esti destul de mare.Convinge-o.Chear daca ai mai vb cu ea mai incearca odata. Oricand exista o sansa
Succes!

Sincer, nu cred ca parintii tai nu ar fi de acord sa te intalnesti cu un prieten pe care ei il cunosc si ii cunosc si parintii, undeva in loc public, ziua, pe lumina, cateva ore pe saptamana. Tot ce depaseste ce am zis eu, e pentru fete mai mari decat tine, si in timpurile parintilor si in timpurile noastre.

Ei iti vor doar binele, se gandesc in felul urmator: tu poate te intalnesti cu un baiat prost si vagabont (scuze pentru limbaj), sau ca el iti va face vreun rau si cand te vei desparti de el o sa suferi. Dar oricum...de ce iti trebuie prieten? Inca esti copil adica cat traiesc parintii tai esti copil... dupa 18 ani iti faci propriile drepturi, dar tot nu vei putea sa faci ce vrei pentru ca inca sunt parintii tai.Totusi daca iti doresti asa mult un prieten vorbeste intai cu mama ta si explica-i ca simti si tu nevoia sa ai pe cineva care sa iti fie drag, care sa vorbesti cu el tot ce vrei...ca te simti singura.

Nu sunt chiar asa...Stiu cand am mai avut prieten, ca vorbeam cu el, eram colegi... Dar nu sunt de acord cu iesirile dese in fiecare zi...Si asta ma enerveaza cel mai rau

Si prietenul fiind mai mare cu aproape 2 ani ca mine nu-i prea convine sa fie singur si sa nu petrecem mult timp impreuna pe afara.

Cere parerea lui tata - despre iubire, despre sex, si ai sa vezi ca te va intelege, ca fetele de obicei se inteleg mai bine cu tatzii.
Oricum toti parintzii au responsabilitatea copiilor.
aici in localitate o fetita de 15 ani a avut libertatea la care visezi tu si a nascut un baietel care acum este crescut de mama fetitzei. Parintzii au fost dusi la politzie, audiatzi, cat peaici era sa ajunga fata la casa de copii pana la majorat ca parintzii nu au stiut cum sa aiba grija de fata lor

Acuma te intreb -asta vrei de la viata, stii baietii... intorc palaria si fac ca nu te mai cunosc si tot baieti raman iar fetele cu burta la gura
mai bine pune mana pe carte

Buna cristina, eu am un prieten de 4 ani, iar tatal meu stie, eu nu prea vreau sa stau cu baiatul asta, mama nu il suporta, ca ma face sa sufar, tata il adora... nu stiu ce sa zic in locul tau nu asi face nimic, pentru ca, daca sunt de pe timpul comunismului, din alor nu poti s-o scoti... nu cred ca asi avea cu ce sa te ajut

Singura solutie ar fi sa stai de vorba foarte serios cu ei si sa le explici ca iubesti pe cineva si ca il vei duce sa il cunoasca si ei, asa am procedat si eu cu parinti mei cand am avut primul prieten si a mers

Trebuie sa vorbesti cu ei!
Mie nu mi-ar placea sa o stiu pe fiimea ca se intalneste pe ascuns cu cine stie cine si in caz de Doamne fereste ceva sa nu stiu pe cine sa trag la raspundere
Gandeste-te cai ei au fost ca tine, tu ca ei nu! (vorba inteleapta din batrani). Ei iti vor binele nu trebuie sa fii atat de severa cu ei.

Nu trebuie sa stea serios cu nimeni, nu aberati, nu fiti superficiali. Deci, draguto, tu ai 15 ani, deci tu cu mama ta si cu tatal tau implicit va cunoasteti de 15 ani, Ecuatia e tu vs mama/tata. Problema esti ori tu, ori ei. Sa explic, ori tu nu le inspiri incredere, si ei considera ca responsibilitatea de a avea un prieten si implicatiile ei e prea mult pentru tine. Asta e un aspect, celalat ar fi ca p[arintii tai sunt super protectori, exagerati in conditiile impuse, etc(de obicei parintii nu stiu ca exagerand cu restrictiile departeaza copiii)Deci, in concluzie, lasa sfaturile cu statu la masa si la povesti ca nu rezolvi dintr-o discutie ceea ce s-a conturat in 15 ani. Deci, zi ca ei si fa ca tine, dar cu cap, cu cap! Nu te arunca, de obicei se ajunge sa se regrete unele actiuni din copilarie.

Spune-i mamei tale ca ei nu inteleg caesti destul de mare... Daca nu te asculta...Iesi cu cine vrei... Fa-ti un prieten... Daca te mai intreaba "Cu cine iesi?""Cu cine ai iesit?"Spune-i ca nu e treaba lor. Iar de fiecare data cand iti mai zice ceva legat debaieti...Nu ii bagain seama...Sau pur si simplu, insista, apoi pleci furioasa... Dar nu inaintesa-i spui:"Tu cand si cum te-ai cunoscut cu tata?"sau cevade genu'.


Succes!