Of of...
Dap, bun venit in viata. Intr-un fel este bine ca ai constientizat aceste lucruri si ca iti dai seama de "gravitatia" asa zisei probleme.
Adevarul asta este, ca o sa imbatranim si o sa murim cu totii, si unul dintre cele mai chinuitoare lucruri este ca nu stim ce o sa fie dupa moarte (dar nu vreau sa iti bag mai tare cutitul in rana ). Tind sa cred ca mai este ceva dupa, avand in vedere ca toata lumea este conectata prin acest Pamant, prin existenta in sine, de unde am evoluat cu totii. Atunci cand nu mai suntem, tot ceea ce am trait isi are locul pe linia temporara si este facut asa cum trebuie sa fie. Omul care a trait acum 1000 de ani (la intamplare), a trait pentru ca tu acum sa vii si sa pui aceasta intrebare aici, la fel si fratele acelui om si asa mai departe. Deci toate se leaga intre ele.
Putem la fel de bine sa zicem ca ce rost mai au toate... daca la final nimic nu mai conteaza (cum era si melodia de la Linkin Park ).
Daca nu ma insel Buddha i-a spus mamei lui ca o sa plece in lume si o sa gaseasca cauza suferintei, pentru ca asta este cea mai mare problema a lumii. Suferim din cauza... creierului nostru, aici facand referire mai mult la partea mentala. La fel cum zici tu ce ai zis, este o forma de suferinta si asta se datoreaza creierului tau. Gandesti asa pentru ca asa ai fost lasat sa gandesti, din ADN-ul tau, la fel ca toti ceilalti. Daca te uiti atent la o pisica de exemplu, nu o sa o vezi ca o prea intereseaza de aceste lucruri, nu ii pasa. Traieste viata fara sa se gandeasca ca o sa moara.
Dara reusesti sa "astupi" aceste ganduri, nu o sa mai ai problema asta, care nu este o problema. Poti sa faci asta oricand prin orice activitate faci si iti distrage gandul, chiar si bautura intra in calcul aici. Dar aici nu faci decat sa le astupi, dupa cum am zis. Cel mai bine si cel mai indicat este sa le controlezi. Odata ce iti controlezi aceste ganduri... viata o sa ti se schimbe. O sa fii mai constient de ce se intampla, de urmarile pe care le lasi, de actiunile pe care le faci.
Atunci cand simti ce ai simtit cand i-a pus intrebarea, cauta in tine acea tarie, cauta revolta pentru viata asta, ca este asa, revolata-te impotriva ei, ridica-te si atunci o sa prinzi mai mult curaj, pentru ca nu o sa iti mai pese. Invata sa iubesti si sa pretuiesti orice lucru iti iese in cale si sa inveti ceva din asta, fara sa iti bati capul prea tare. Razi, razi zilnic, zambeste si incearca sa te simti tu mai bine si sa faci si persoanele din jur sa se simta asa. O sa vezi atunci ca viata nu se rezuma doar la moarte, ci la traire, exact la acest lucru.
Iar dupa ce o sa se termine totul, refuz sa cred ca nu mai este nimic, sigur este ceva acolo. Am avut odata un vis referitor la asta, ce se intampla dupa moarte si mi s-a parut asa de logic si de frumos ce se intampla dupa.
Tu gaseste definitia ta pentru viata, si traieste dupa ea. Nu te lega doar de un lucru, accepta existenta mai multor lucruri. Daca faci referire doar la viata si la moarte, citeste "Cartea tibetana a vietii si a mortii" de Sogyal Rinpoche. Mai sunt si alte carti care merita citite si care pot sa iti dea o definitie mai clara asupra acestui lucru, dar poate nu este cazul sa le zic
Atunci cand esti constient de fiecare lucru de langa tine, de fiecare secunda, timpul sta pe loc. Incearca sa stai 15 minute fara sa te gandesti la nimic, doar sa stai in liniste. O sa iti para ca trece o eternitate, pentru ca mintea omului este infinita (aproape).
Si nu uita, distreaza-te . Nu am o solutie pentru problema asta, pentru ca tu ai solutia si numai tu.
Zi faina in continuare!
Care de fapt nu sunt reale.
Ai avut o dată o problemă de care ai uitat.
O dată erai în burta mamei, fără griji. Dacă ar fi fost după tine, ai fi rămas acolo că e mai comod.
Apoi o mâncai pe mama, etc.
Dar acelea erau probleme reale.
Poti rezolva ceva in privinta asta? Nu, toti crestem. Si daca nu poti rezolva, nu te ingrijora. Cand eram la varsta ta imi parea ca la 20 de ani viata va fi mai plictisitoare. Acum, la 20 realizez ca abia de vreo 2 ani a devenit mai interesanta. Regretam ca nu am facut ceva, apoi realizam ca avem o viata inainte sa facem ce dorim, ce simtim. Ma simteam asa matura la 16 ani, cand de fapt, nu eram deloc. Probabil nici acum nu sunt. Deci, crede-ma ca vei avea momente mult mai frumoase de care te vei putea bucura in viitor si sa cresti nu e un lucru asa rau.