Am atatea de spus,si parca n-am cui sa le spun, parca le tin in mine. simt ca nu mai pot!
Ma inteb mereu de ce unora li se intampla exact ce vor, si sunt asa fericiti? si am si cateva exemple... Oare am gresit eu asa mult? sau nu stiu sa astept..cateodata m-am saturat de tot, parca nimic nu mai are niciun rost, nimic nu ma mai bucura. poate ca nu mai am motive.
Credeti ca va rasari si Soarele pe strada mea? Sau va fi inorat mereu ...ma gandesc ca dupa rau vine bine, intotdeauna.

1. Credeti ca roata se va intoarce vreodata? Si fiecare va plati? :.

Va multumesc!

Si eu stau și mă gândesc la fel ca tine de multe ori, de ce fix când simt că pot lăsa garda jos, când stau cel mai relaxată, trebuie să se întâmple ceva care să îmi spună „nu, nu ai dreptul să fii fericită!".

Totul ține de alegerile pe care le facem, eu cred că suntem responsabili de ceea ce ni se întâmplă cel puțin 90%. Alegerile arată cât de capabili, cât de inteligenți, cât de ageri și cât de culți suntem, cât am învățat din viață până acum.

Unii sunt defavorizați și învață mai târziu, mai greu, din păcate acele persoane sunt cele mai jignite și umilite. Sau, dacă nu ajung așa, sunt cele care suferă cel mai mult din cauză că au dat prea multă importanță unor anumite persoane, au investit sentimente pentru oamenii nepotriviți, au subestimat pe cine le putea oferi mai mult... motive-s destule.

Am zis ceva de 90%, dar acum să vorbesc și despre 10%. Sunt acele evenimente din viață pe care nu le poți controla, acel noroc sau ghinion (mai degrabă a doua variantă, prima se poate transforma în a doua) care te pune la pâmănt fără să aibă cineva vreo vină. Un accident de mașină, pierderea cuiva drag, traume fizice după o arsură gravă, o problemă financiară, un handicap cu care te naști...
Acele persoane care trec de proba aceasta de foc sunt cele mai puternice în final și cele cu cel mai de preț succes. Nu mă interesează dacă totul se întâmplă cu un motiv, cel mai bine e să accepți soarta așa cum e fără să îți pui întrebări, să înveți din acel lucru câte ceva.

Ajung să cred că viața poate fi ușoară. Dacă te deranjează cineva și îți creează nefericire, dă-l afară din viața ta, oamenii se pot înlocui. Dacă nu îți place un subiect anume, îl eviți. Dacă nu îți place o mâncare, te hrănești cu ceva alternativ...
E greu să gândești atât de pragmatic, dar nu ai ce să faci.

Nu știu dacă acele persoane „vor plăti" și puțin îmi pasă (deși ar fi așa o satisfacție să văd cum se face dreptate pentru mine, doar de orgoliu), vreau doar să mă înțeleagă într-un final și să fiu eu cea fericită. Câștigătorul este cel care în final se simte bine.