Am citit undeva ca "Lacrimile sunt cuvintele pe care inima nu le poate rosti".Ma gandesc uneori ca poate am o problema psihica.PLang foarte usor, din nimicuri.Plang la o simpla melodie,plang la cuvinte banale rastite de altii la nervi sau poate sa-si dea seama,plang cand imi amintesc, de parca as fi trait vremuri minunate inainte si acum sufar.Imi amintesc de cand eram mica si totusi nu as vrea sa ma reintorc in trecut...nu a fost totul roz. Uneori stau cu prietenele mele si imi doresc din tot sufletul sa raman singura,mi se pare ca nu suntem din aceeasi lume, ca nimeni nu e destul de bun pentru mine sau chiar ca EU nu sunt destul de buna pentru ei.Incerc sa fac ceva si mi se pare ca totul e in zadar, uneori ma simt asa de singura.Am citit foarte mult vara asta,atunci cand citesc si atunci cand cant uit de tot, asta e singura scapare.Parca as dori sa se intample ceva, parca astept mereu ceva sau poate pe cineva...Vi se intampla vreodata sa nu va gasiti locul,sa plangeti fara rost?! Si nu imi recomandati un psiholog,eu as vrea sa stiu daca se mai afla cineva in situatia mea, sau chiar ar trebui sa consult un psihiatru mai bine.

Hei! Si mie mi se intampla cam acelasi lucru!

Nu esti singura care se afla in situatia asta si ca si tine cand citesc si cand ascult muzica sau cant totul dispare.
Si nu e nicio problema psihica totul tine de cat de mult de inchizi in tine; daca nu vrei sa vorbesti cu nimeni despre asta ia un caiet siscrie in el cand te doare sufletul.
Just because you are alone doesn`t mean that you are lonely.

Salut!
Pai e foarte bine ca plangi fiindca inseamna ca inca ai un suflet curat,pur,inca ai sensibilitate,de exemplu mie acum nu imi mai vine sa plang din cauza ca m-am inrait si am niste nervi uneori, ca tare as vrea sa plang putin, dar nu imi vine nimic.
Da, stiu cum e cu singuratatea. Unii suntem un pic mai diferiti decat altii, nu putem fi pusi la gramada.Totusi nu incerca sa te izolezi, sau daca o faci sa nu stai prea mult ascunsa, sa mai socializezi.De exemplu, eu nu ies foarte mult afara, dar vorbesc la telefon mult, deci tot e ceva.Da, mi se intampla de cateva ori pe saptamana sa nu imi gasesc locul.Sa stii ca ti-ar folosi un psiholog, dar daca nu vrei nu te du.Psihiatrul e pentru astia care se drogheaza, de aia pe care ii leaga la psihiatrie, nu e de oameni normali ca sa iti explic mai clar.Probabil ai o depresie.
Cum mi-a zis mie colega cand aveam o stare de tristete:"O sa rasara soarele si pe strada ta".Si asa a fost, dar apoi iar am mai avut perioade grele si tot asa.Nu putem avea momente de fericire in fiecare zi, cu cat sunt mai rare, cu cat le apreciem mai mult.Succes! Sper ca viata ta sa ia o intorsatura pozitiva in curand si sa iesi din tristetea asta. :*

Poate nu ai o problema... poate esti doar mai sensibila. Te-ai gandit la asta? Dar asta nu inseamna ca e bine cum procedezi. Nu sunt doctor sau ceva, dar ai grija sa nu cazi in depresie sau mai stiu eu ce serios! Viata e frumoasa, bucura-te de ea cat mai poti! Distreaza-te, gaseste un nou hobby...citeste,asculta muzica, descopera, cunoaste alti oameni! Poate e nevoie de o schimbare de peisaj, de look etc. Gandeste-te la toate motivele de bucurie pe care le ai, dar si la cele de tristete. Cu siguranta vei constata ca cele de bucurie sunt mai numeroase. Sper ca te-am ajutat putin sa vezi viata mai roz Bafta!

Buna! Cred ca fiecare dintre noi avem asemenea perioade. Din cate imi dau seama esti o persoana foarte sensibila, care pune mult suflet in orice. Nu e rau sa plangi, nu este o rusine, poate fi o modalitate prin care ne descarcam. Si eu am asemenea perioade, in care din orice pot sa plang dar te-as sfatuii sa nu iti faci din lucrul asta "un obicei" daca ii pot spune asa. Incearca sa iti revii sa nu devina aceasta stare una permanenta. Dar mai ales fi atenta cui arati acest lucru ca esti sensibila pentru ca unii oameni vor profita de acest lucru. Ai grija de tine!

Toata lumea iti spune ca trebuie sa iti revii dar nimeni nu vine cu ceva concret. Tu de asta ai nevoie.Raspunsul la problema ta nu se poate da aici, in 7-8 randuri. Daca vrei sa vorbim lasa-mi un mesaj. Daca starea ta devine acuta vei intra intr-un cerc vicios din care vei iesi cu greu.Un efect asemanator se observa destul des in randul adolescentilor datorita schimbarilor chimice care se produc in organism.Stii ca nu ai nevoie de un umar pe care sa plangi nu? Ai nevoie de o persoana puternica care sa te ajute sa iesi din starea asta. Iti urez sanatate, pace, lumina in suflet si o recuperare cat mai rapida