Am de facut la franceza un proiect despre prietenie
si nu prea am idei cum as putea evidentia asta in fara de motto-uri si un mic referat
vreau sa il fac pe o coala mare si sa iasa ceva frumos
ceva idei?

Da.Desenezi nişte copii care se joacă, dansează, vorbesc, citesc, mă rog. Şi referat (verifici tu, nu ştiu cât de corect am scris, eu totuşi te ajut cu ajutorul lui GoogleTranslate).

Română:

Prietenia este importantă în viaţa omului pentru că lumea este goală fără prietenie.Prietenia care merge prin foc şi prin obstacole şi bucurii. O prietenie care s-a sfârşit nici nu a existat. Un adevărat prieten este ca un frate sau o soră. Prietenia este importantă, dar nu chiar nimic că puteţi lăsa prietenii dvs. atunci când are mai mare nevoie.Prietenia este iubire.

Franceză: (Nu este scris foarte corect, mai deloc!)

L'amitié est importante dans la vie d'un homme que le monde est vide sans amis. L'amitié qui passe par le feu et par les obstacles et les joies. Une amitié qui a pris fin n-a jamais existé. Un véritable imi est comme un frère ou une sœur. L'amitié est importante, mais pas vraiment tout ce que vous pouvez laisser vos amis quand vous le plus besoin. L'amitié est l'amour.

Fundiţă?! Te roog

In proiect trebuie sa fii originala. Probabil multi colegi vor lua de pe net. Incearca sa scrii cu cuvintele tale ce inseamna pentru tine o prietenie si ce crezi dspre ea. Poti incepe de la proverb" si sa iti spui parerea. Poti aduce argumente pozitive si negative, sa dai exemple dn viata reala.

Iti dau un text din capul meu, cam cum as face eu : 'Prietenia este unul din lucrurile esentiale din viata mea. Poti sa ai probleme enorme, dar daca ai alaturi prietenii adevarati ti se vaparea mult mai usor. Acestia iti sunt alaturi la greu, stiu ce gandesti fara ca tu sa spui un cuvant, inteleg ce simti numai dintr`o privire, te cearta cand gresesc si nu te abandoneaza. Se spune ca un prieten te tine de mana si simti ca iti ia sufletul in brate. Sunt de acord pentru ca asa ma simt printre ei. Prietenia lor este unul din motivele pentru care pot zambi in fiecare zi. Se bazeaza pe sinceritate si incredere; putem spune ca acestea sunt condimentele principale. Alaturi de prieteni ma simt plina de viata, plina de culoare. Poti avea orice, dar daca nu ai prieteni atunci nu esti fericit. Pot spune multe dar ma limitez la a mai zice ca "•Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine". Cand ma voi simti la pamant si voi crede ca nu mai am pentru ce sa traiesc, voi ridica capul si voi merge inainte pentru EI! "

Acest text il poti incadra pe plansa in mijloc, sub forma de o carte. Adaugi lateral poze cu prietenii

http://cristianrobucorcan.files.wordpress.com/2009/11/prietenie.jpg

http://mariamatei.files.wordpress.com/2009/07/prieteni.jpg

http://3xfemeie.files.wordpress.com/2009/07/prietenie_21.jpg

http://i173.photobucket.com/albums/w42/missindependent38/friends/friend.png

Textul il traduci de pe Googl. Ca sa fie si mai interesant poti arde marginile colii. O sa iasa superb. Poti si decupa din reviste.

Numai fraieri fac temele

Mersi

Am scris un proiect la franceza sas e titlu si am copiat unsfert de pacina si tata far sa vrea la inchis si ma chinui de aproape jumatate de ceas daca il stiti spuneti-mi cum sa dau incepe le love paloist et muse va rog ajutati-ma

Sentiment nobil sau ceva asemănător cu aerul necesar vieţii este prietenia? Se caută răspunsul de mult timp. O definiţie încă nu s’a găsit, însă încercări au fost. Ajungem în dificultatea să nu putem definii ceva ce este tot timpul în jurul nostru, ştiind că există. E adevărat nu o vedem, însă o simţim. Şi încă cum.

Oare din cauza faptului că nu reuşim să înţelegem prietenia ne comportăm preferenţial cu unii semeni sau lucruri. Este o definiţie atribuită lui Aristotel că prietenii sunt două trupuri şi un singur suflet. Dacă stăm puţin şi medităm îi dăm dreptate. De regulă cei ce impart aceleaşi idealuri, plăceri, preocupări se consider prieteni. Însă prieteni sunt cei ce se iubesc. Putem împărţi aceleaşi preocupări Şi alte activităţi, dar dacă nu există iubirea nu se poate numi prietenie.

Tot din lecturile mele desprind faptul că prietenia este privită cu totul altfel în diferite perioade ale omenirii. Astfel conceptual de prietenie nu este acelaşi cu al unuia din prezent cu al unuia din trecut sau din altă perioadă istorică.

În trecut prietenia era nobilă, astăzi din păcate se observă un declin mai ales din cauza agitaţiei create pentru nimic. Omul este prins de tot felul de avatare ale prieteniei prin reţele de socializare care desprind persoanele unele de altele chiar dacă crează sentimentul de apropiere. Este un sentiment fals ce loveşte direct în frumseţea sentimentului şi a trăirii prieteniei. Nu se poate vorbi de o prietenie atunci când nu este prezentă apropierea şi cea mai importantă iubirea.

Şi Platon a pus accentul pe iubire in Lysis. Astfel putem observa că din început li se spune băieţilor că prietenia nu poate exista fără iubire. Acest sentiment supreme, iubirea leagă persoanele în ceia ce se numeşte prietenie. Existând iubire prietenia este necondiţioanată de nimic altceva. Nu mai contează clasa socială, educaţie, perfecţiune sau imperfecţiune fizică.

Din textul Lysis mai putem deduce că prietenul este acel sprijin care este alături de noi în momentul în care suntem pe cale a face ceva cugetat sau necugetat. Este comparat cu părintele care îşi protejează copilul. Aşa şi prietenii se protejează unii pe alţii.

Iarăşi un lucru important descris în text este şi faptul că banii nu pot cumpăra prietenia unei persoane. Prietenia trebuie dezinteresată de chestiuni financiare. Avuţia nu este mai important de admiraţia pentru chestiunile înalte sau pentru iubirea faţă de un prieten. Întotdeauna faţă de prieten manifestăm grijă. Ne îngrijim de bunăstare sa pe toate planurile. Aici putem extinde şi faptul că dând el bine în faţa lumii dăm şi noi, însă nu ştiu dacă mai putem vorbi de prietenie. Putem intui faptul că apare o gamă de câştiguri pe seama prieteniei noastre cu orişicare. Ajungem aşadar să dăm prieteniei valenţe de neconceput vorbind la nivelul ideal. Bogăţia nu trebuie sa ajungă a cumpăra prietenii, însă se procedează astfel foarte mult atât în prezent cât şi’n trecut şi aşa va fi şi în viitor. Un lucru se poate observa. O prietenie clădită pe interese nu dăinuie, se clatină din început, însă reuşim să o menţinem artifical pentru a ne satisface interesul. Este exact ca sămănţa din pilda evanghelică căzută pe piatră şi care nu prinde rădăcini şi se usucă. Prietenia dintre semeni sau putem vorbi si de o prietenie între animale şi oameni, trebuie să se bazeze pe rădăcini solide pentru a nu fi doborâtă.

Prietenia dintre animale şi oameni reprezintă o dovadă extraordinară de fidelitate. Luăm de exemplu un animal de casă care’şi ştie stăpânul şi’l ocroteşte. În schimb primeşte admiraţie, adăpost şi hrană.

Revenind la ideea că iubirea este esenţa prieteniei încă o dată afirm că una fără cealaltă nu se poate. De aici reiese faptul că suntem datori a răspunde cu dragoste tuturor sau doar atunci când simţim că ni se raspunde cu dragoste? O intrebare interesantă. În text ni se precizează că prietenia înseamna câteodată şi purtarea dragostei faţă de duşman, nu numai faţă de prieten. Socrate mai precizează că,, cel ce iubeşte trebuie să fie prietenul celui iubit".

Spuneam mai sus că în mod ideal prietenia nu ar trebui să fie condiţionată de nimic. Dar ce se întâmplă atunci când persoanele se împrietenesc deoarece împărtăşesc pasiuni comune. Sau după spusele lui Socrate că toate cele asemănătoare sunt prietene. Toate conlucrează la desluşirea unor mistere, îşi doresc acelaşi lucru. De exemplu iubirea de înţelepciune pentru mulţi este ceia ce leagă trecând peste orice barieră. Aşadar sunt prietenii pe baza asemănării între ei, nu pe bază de iubire interumană ci pe bază de dragoste comună pentru înţelepciune.

La aceste două însă dacă iubirea nu este resimţită prietenia nu îşi face simţită prezenţa.

La fel de uşor cum te poţi împrietenii cu cineva tot la fel de uşor sau poate mai uşor îşi poate face apariţia inversul. Dintr’un motiv extrem de simplu se poate ajunge la invidie şi dezbinare. Ajungem la un nivel ridicat când realizăm cât suntem de aproape unul de celălalt, dar deodată descoperim ceva între şi astfel se creează o prăpastie enormă.

Observăm că parcă ideal sau mai aproape de ideal ar fi ca prietenii să fie diferiţi unul de altul în unele privinţe. Cei la fel ajung să nu se mai deosebească unul de celălalt şi să nu mai poată face o diferenţiere.

În text, Socrate în dialogul său cu respectivii tineri pune accent pe existenţa binelui în orice relaţie. Binele este izvorul prieteniei. Nici unui prieten nu’i dorim răul. Aceasta doar dacă nu este o prietenie falsă, însă aceasta nu o putem numi prietenie. Astfel ceea ce nu este folositor, de regulă nu ne este prieten. Daca acceptăm, iarăşi este o falsă prietenie, o antiprietenie.

Înţelegem că orice natură comună ne este prieten. Dacă găsim ceva asemănător din noi în altă persoană ne este prieten sau încercăm sa ni’l facem. Începem să’l iubim, îl dorim, simţim o pasiune pentru el şi inima noastra este neliniştită până nu’l simţim aproape. Devine apropiatul nostru deoarece ne aseamănă sau poate din pricina asemănării?

Apropiere înseamnă bine. Aşadar ajungem din nou la natura care dacă e comună ne apropie spre prietenie. Nu trebuie să o lipsim de iubire şi de idealuri comune.