Am fost si astazi la circ, ca si zilele trecute. Am mers singura si am ajuns din nou cu 30 de minute mai repede. Am mers in spatele cortului, la acea masa cu scaune unde acum era o femeie foarte frumoasa, facea parte din spectacol, ii vazusem si eu numarul. S-a ridicat si m-a intrebat daca caut pe cineva. I-am spus cum ma numesc si pe cine caut. S-a luminat la fata si a zis:
-Acea Carla?
L-a chemat si ca de obicei mi-a zambit cu multa caldura. S-a apropiat de mine sa ma imbratiseze, dar l-am respins. I-am dat hanoracul inapoi si i-am zis:
-Va multumesc mult pentru tot. Am venit doar sa va dau inapoi haina. Am sa plec. La revedere!
Am vrut sa plec, dar m-a prins de mana.
-Carla? ce s-a intamplat? Am... facut ceva?
I-am zis ca nu a facut nimic rau, dimpotriva, dar ca nu vreau sa mai stau in preajma lui pentru ca mi-e teama ca m-as putea indragosti. Am vrut sa plec din nou, dar nu m-a lasat. A inceput sa imi explice ca nu stam foarte departe unul de celalalt (la 5 ore de mers cu masina) si ca ne-am putea vedea din cand in cand, am putea sa tinem legatura...
-Nu e de ajuns, am spus eu.
-Dar asta e de ajuns?
Ok, si fara sa ma astept, m-a sarutat. La inceput m-am opus, dar dupa aceea nu am mai vrut sa ma opun. Dupa ce intr-un final mi-a dat drumul, am inceput sa tip la el ca ne cunoastem de extrem de putin timp, ca ar putea sa fie un maniac, ca nu am incredere in el etc.
Mi-a zambit si ne-am pus la masa. Acolo a inceput sa imi povesteasca o gramada de lucruri despre el. Mi-a povestit ca mai are inca 2 frati mai mici, mi-a povestit ca de cand era mic si-a dorit sa faca gimnastica, dar mama sa nu a fost niciodata de acord pana cand s-a angajat la circ... Mi-a dat detalii despre casa in care sta, despre prietenii lui, despre turneele pe care le are cu circul. Mi-a povestit ca tatal sau murise cand avea 3 ani de cancer si ca nu-l mai tine minte aproape deloc... Efectiv si-a deschis inima in fata mea. Si eu stateam acolo si nu stiam ce sa zic. La un moment dat, a trebuit sa plece pentru ca trebuia sa isi execute numarul si am povestit putin cu fata aceea.
-Te inteleg daca ai impresia ca poate minte sau ca vrea sa-si bata joc, dar crede-ma ca nu a mai facut niciodata asa ceva pentru nimeni. E chiar un baiat foarte bun, sa stii.
Dupa ceva timp s-a intors si s-a dus sa faca un dus. Apoi am stat si am povestit foarte mult. Mi-a dat numarul lui de telefon, mi-a zis ca pot sa-l sun la orice ora, bla bla bla)
-Cum am putut sa complic totul in halul asta?, am intebat.
-Nu ai complicat nimic. Eu am facut-o. Si inteleg daca nu ai incredere in mine.
M-a condus pana acasa de data asta si mi-a zis doar atat:
-Nu ti-am cerut numarul de telefon cu un motiv. Mingea e in terenul tau, tu alegi. Am fost cat de poate de sincer cu tine de la bun inceput. De aceea, daca vrei ca relatia asta sa continue, ma suni maine si ne intalnim. Daca nu, o sa-ti respect dorinta si nu o sa te mai caut niciodata.
-Nu o sa ne mai vedem niciodata, i-am spus.
-Pana maine ai timp sa te gandesti.
-Nu. Este ultima data cand ne vedem. Imi pare rau.
S-a schimbat putin la fata, dar nu a zis decat:
-Cum doresti. Eu totusi voi astepta maine sa ma suni.
A vrut sa plece, dar l-am sarutat. Cam asa s-a terminat seara mea...

Stiu ca am gresit. Stiu ca am procedat total pe dos si ca totul s-a complicat din cauza mea. Ideea e ca eu nu l-as suna maine, dar totusi...sunt curioasa ce ziceti si voi.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook