Am invatat, pana acum, ca doar noi avem puterea de a ne crea viata pe care ne-o dorim. Uneori ne pierdem in prea multe vise...si uitam unde vrem sa ajungem. Si atunci, intrebam in dreapta si in stanga, cerem pareri, fiind convinsi, in naivitatea noastra...ca ceilalti ne pot da raspunsurile.
Intr-un final, ne vom alege cu 1000 de opinii, o minte confuza si nicio solutie.

M-am hotarat ca un timp, sa port discutii, dar sa nu mai cer sfaturi. Eu si mintea mea ne-am luat o vacanta, in care cautam sa ne regasim si mai ales sa ne gasim linistea. Din pacate, am descoperit ca lucrurile nu sunt atat de simple si ca mintea mea are mii de sertarase, ce nu au mai fost aerisite de mult timp.

Si mi-e frica. In primul rand de concluziile la care voi ajunge, si apoi, de oamenii pe care as putea sa-i ranesc prin asta.

Mereu am fost genul care a luat decizii pripite, pentru ca am vrut ca lucrurile sa fie rezolvate "acum". Daca eu simt ceva intr-un moment, oamenii de langa mine de ce nu l-ar simti si ei tot atunci? Cam pueril...

M-am hotarat sa incep sa gandesc inainte de a lua o decizie importanta, pentru ca in urma celor impulsive nu am lasat decat lacrimi si regrete. Simt ca am puterea de a rasturna vietile unor oameni fericiti si nu vreau sa fac asta doar pentru a "trai clipa" sau si mai rau, pentru a-mi demonstra inca o data ca se poate...

E greu sa pleci in vacanta cu mintea ta, deoarece ai foarte multe de analizat si inteles. Mi-as dori ca lucrurile sa fie mai simple... Dar atunci, cine ar mai avea nevoie de psiholog?

Am fost intrebata recent daca sunt fericita si daca atunci cand ma trezesc dimineata zambesc. In stilul caracteristic, am raspuns intrebarii cu o alta intrebare... evitam raspunsul, evident.
Intre timp l-am gasit: o parte din mine este extrem de fericita (pentru toti oamenii minunati care ma inconjoara si fara sa stie, uneori ma aduc pe linia de plutire), iar celalalta parte este in ceata...sau in vacanta, nu stiu exact.

Mi s-a mai spus ca am 2 variante la fericire: una este sa astept si sa merg inainte, iar alta este sa astept si sa ma intorc, si cred ca persoana care mi-a spus asta...are foarte mare dreptate.

Inca nu stiu ce sa zic. Pana una alta, sunt in vacanta cu mintea mea si astept ziua in care ma voi trezi si lucrurile vor fi clare. Si de atunci sa vezi agitatie...

Voi cum mai stati cu voi?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook