Fericirea nu decurge din lucrurile materiale si din placerile fizice, iar daca se intampla asa, atunci nu e fericire adevarata, ci doar placere sau pura iluzie. Incearca sa gasesti ceva care te face cu adevarat fericit, cum ar fi un hobby sau o pasiune, ceva constructiv pentru tine, care sa te ajute sa evoluezi. Dupa cum ai spus, nu mori de foame, asadar, ar trebui sa fii multumit si recunoscator pentru ceea ce ai si sa te bucuri de acestea, nu sa te gandesti continuu la ceea ce nu ai (nu la ceea ce iti lipseste, pentru ca ceea ce doresti sa obtii nu reprezinta nevoi, ci dorinte, nu sunt lucruri neaparat necesare existentei). Cauta sa iti gasesti o adevarata pasiune, care te va face cu adevarat fericit si implinit.
. te-ai uitat la vreun serial anume, ai ascultat vreo melodie speciala, ai citit vreo carta interesanta? Astfel de stari din punct de vedere psihologic apar atunci cand prin intermediul unui anume personaj, traiesti o viata ce din punct de vedere al vietii tale de pana atunci esti irealizabil. Contrastul provoaca nesiguranta si un atac de panica minor. Ce iti recomand e sa iti faci planuri de viitor si sa te ti de ele. Daca incepi sa nu le mai respecti, inseamna ca ai scapat de starea asta si ai revenit lipitoarea de dinainte, in caz contrar inseamna ca te maturizezi.
Termini liceul, facultatea iti gasesti de munca si ai sa poti sa iti permiti si ce vrei tu, dar e nevoie de ceva munca inainte
Buna.
Nu sunt budista sau ceva, dar un lucru mi-a placut la Buddha :
Dupa ce a sta 6 ani sub copacul Bodhi meditand si aproape nemancand a gasit solutia pentru incetarea suferintei : suferinta incepe cu dorinta(vreau o masina,un BMW,o casa,o vila,de ce nu). Cand ne dorim putem face doua lucruri:
-sa lupti pentru acea masina pentru acea casa:
-sau pur si simplu sa incetezi sa iti mai doresti.
Acum te intrebi: "Dar cum pot opri dorinta? Dorinta e de nestapanit."
Daca ai cu adevarat voinata poti trece de tot si iti poti controla gandurile,dar sa nu te astepti ca aceasta vointa sa vina asa...din cer,trebuie sa incepi cu lucruri mici,cum ar fi sucul pe care il bai poate in fiecare zi,sau ciocolata care e atat de dulce si totusi stii ca iti face rau,stii ca jumatate din ea e conservanti,E-uri si arome,dar de ce te-ai opri,doar toti o mananca,nu?
Ei bine poate ca acolo e "buba": PARERILE CELORLALTI te fac sa te simti mica cu hainele lor scumpe,cu sucurile pe care dau bani grei, doar sa-si otraveasca corpul.
Cand vei fi imun la parerile celorlati vei stii ca nu mai ai nicio dorinta sa fii ca ei.
Nu iti cere nimeni sa nu-ti doresti ceva, din potriva tu trebuie sa ai niste asteptari de la tine, dar sa faci diferenta din bine si rau, si de ce ai nevoie si ce nu (nevoie si dorinta).
Fa voluntariat. Asa cunosti si oameni si iti exersezi abilitatile sociale, si si ajuti. Este un sentiment minunat sa simti ca ai putut face ceva, cai ai putut face o cat de mica diferenta in lume. Cand stai in casa esti bombardat de reclame la tv, radio, ziare, net, care iti produc false nevoi de mai mult, mai bine, mai rapid. E usor sa fii frustrat si nemultumit astfel, asta e si scopul publicitatii: oamenii fericiti nu cumpara, pentru ca sunt deja multumiti. Implica-te intr-un priect de voluntariat si astfel probabil vei vedea, prin comparatie, cat de multe ai de fapt. Si, de la sentimentul de "nu am de ajuns" vei ajunge la " am cat sa impart si cu cei mai defavorizati".
Dubito ergo cogito, cogito ergo sum. Ma indoiesc deci gandesc, gandesc deci exist. Felicitari pentru cautarile filozofice. Stiu, framantarile nu sunt prea placute, dar e mai bine asa decat un couch potato linistit.