Am nevoie de ajutor.Va rog sa cititi...Tot ce veti citi, nu e deloc exagerat, e realitatea din viata mea, si vreau sa va dati cu parerea, si un eventual sfat pentru psihicul meu.Numai pot, am ajuns la capatul puterilor, ma simt distrusa, abandonata.
am impresia ca parintii mei isi bat joc efectiv, de mine. Ma injura, amandoi ( tata e in Italia, si vorbim seara pe skype, ma rog cu mine nu prea are ce vorbi, de 10 ani de cand e plecat, nu prea vorbeste cu mine, mai mult tipa ) sunt multe, foarte multe de spus, si nici nu stiu cu ce sa incep. O sa povestesc ultimele 5 zile de pana acum. Am ars putin, din greseala tigaia in care prajeam cartofi, din neatentie, pentru ca maturam pe jos mizeria care am facut-o cand am curatat cartofii, si a venit mama si m-a facut proasta, idioata, rapanoasa. Am tacut si am ascultat, aproape plangand, toate insultele.Cu cateva zile inainte imi daduse 20 de lei sa imi iau ceva, si cheltuisem pe acel produs 15 lei. MI.a zis sa ii dau aia 20 de lei inapoi (? de unde sa ii dau, eu nu am salar, am doar 15 ani ) si apoi a zis * cati bani mi'ai furat tu mie din portofel...sa fiu eu sanatoasa' eu pot sa jur ca nu m-am atins de un leu din portofelul ei. Am incercat sa ii explic asta, dar m-am ales cu 4-5 palme peste fata.Imi reproseaza ca nu vorbesc deschis cu ea. Stiti de ce? ii zisem odata ca plac si eu un baiat. Atentie, am zis doar ca il plac. la cateva zile, scapasem ceva pe jos, si imi spune ' ti-e gandul la golani, nu mai stii ce faci, curva naibii care esti, jigodie. ' am tacut iar... tata a venit duminica acasa, am fost la aeroport sa il luam, la 00:00, parea ca se bucura ca am venit si eu. Azi vine in camera mea si imi spune * trage draperiile, ca e cald in camera * eu am zambit si i-am zis sa le lase asa, ca e lumina ( eu invatatam la chimie, am intrat la un profil de stiinte ) si aveam nevoie de lumina. Atunci el imi spune * da, ce sa zic, nu mai comenta ca daca iti *** una peste ochi iti sar toti dintii * am mers la masa. Mama s-a luat de mine ca nu am spalat bine pe jos.Normal cu ' complimentele ' de rigoare, rapanoasa, jegoasa, imputita. In timp ce mancam, si ii ascultam pe ei, cum imi spuneau ca * eu nu stiu ce drac de copil esti, esti mai proasta ca sorta * ( am o sora de 6 ani ).MI-a alunecat o lacrima pe obraz, abia ma abtineam sa nu plang. Apoi mi-au zis ca sunt o increzuta, si o proasta, ca decat cu una ca mine, mai degraba deloc.M-am ridicat de la masa, am zis sarut mana pentru masa, si m-am retras in camera mea. Apoi, in bucatarie mama urla ca nu stiu ce * da o dracu de proasta, balamuta naibii. * Sora mea ma injura, m-a facut proasta si handicapata, pentru ca nu am strans niste jucarii pe care ea le insirase.I-am zis sa taca si sa ma lase in pace. Apoi mi a cerut sa ii tai o felie de paine.Mama a zis sa ii tai eu felia de paine. Si nu am vrut, pentru ca imi vorbise urat. Apoi mama imi spune * du te fa naibii, da ce vrei, sa iti zica sarut mana? asa iti trebuie *
Prietena mea cea mai buna m-a abandonat, sta doar cu verisoara ei, care a venit curand in Romania, nu am cu cine vorbi.Nu obisnuiesc sa imi insir problemele, consider ca toti avem greutati.Dar spuneti-mi...de ce se comporta asa cu mine? chiar sunt atat de nesuferita? nu stiu ce sa faca sa le intru in gratii.Invat bine, vreau sa dau la medicina peste 4 ani.Am terminat 5-8 cu 9, 70.Nu sunt chiar foarte proasta, dar nici einstein nu sunt. Daca ati citit pana aici, va rog spuneti-mi ceva, cine greseste, ca eu sunt confuza, paralela, pierduta.Nu imi spuneti sa vorbesc cu ei, am incercat si mi-au zis sa ii las in pace. Abia astept sa termin liceul, si sa plec. Nu spun asta acum, ca sunt nervoasa pe moment. Mereu am vrut.Ei m-au facut sa vreau asta.

Ce crud e să ști că există adolescenți care își duc viața așa!
Întâi, nota cu care ai terminat(9, 70) este una lăudabilă și când spui "Nu sunt chiar foarte proastă, dar nici einstein nu sunt." îmi pare că te consideri între aceste afirmații.Nu ești la mijloc deoarece între 1 și 10 este 5.Nu te subestima doar pentru alți nu apreciază inteligența.
Apoi,când spui că mama ta,tatăl tău,sora ta te înjură mă face să cred că tu ești piesa din puzzle care nu se potrivește acestei famili. Părinții mei sunt(aș putea spune)oameni inteligenți de la care am primit suport material și moral pe lângă multe altelei dar! am avut și de îndurat. Vorbesc necuvincios când îi supăr cu ceva sau când se întâmplă ceva rău aud foarte des din parte mamei :"Nesimțito, vaco, etc" și preferata ei "Nesimțita nai**" iat când eram mai mică am avut parte de palme și nuiele să spun așa.
Știu, am citit că părinți la nervi nu ar trebui să facă asta, dar uite! Și încă să-i permită surori tale să te trateze așa...Nu e normal! Ar trebui să-și pastrze calmul dar nu au nici o reținere se pare în a-ți arunca replici pe care poate nu le meriți(spun asta asta pentru că bănuiesc că mai greșești ).
Un copil nu se poate pune cu părinți, nici fizic nici psihic deoarece 1, la mână sunt 2 persoane contra una și sunt mai puternice.Te-aș fi sfătuit să înduri, dar deja faci asta.Nu te opri,nu-ți pierde cumpătul, nu te lăsa mai prejos și ține "cu dinții" de ceea ce îți dorești.
E bine că înveți pentru că invatatul te va face să ajungi cineva, departe de unde ar putea ei crede că ești.
Un ultim sfat, orice se întâmplă nu exagera. Dacă există o zi în care nu primești spre exemplu dulciurile pe care le dorești, imagineza-ți că alții nu mai pot de foame(iar cei care trăiesc în puf sunt oameni superficiali care nu relizează multe în viață.
Găsește-ți un sprijin! Poate nu o persona care să trădeze dar poate un animal.Caută-ți un hobby care se te ajute să-ți exprimi sentimentele.Nu uita că muzică e mereu acolo să te înveselească sau să te înțeleagă. Desenule o artă care te ajută să-ți exprimi sentimentele negative cu ajutorul unei pensule! Dar nu uita, nici o secundă să gandestui pozitiv!
Dacă ai răbdare și credință o să ai un viitor pe măsura așteptărilor.
Toate cele bune și dacă ai nevoie vreodată de un sfat sau mai bine de cineva cu care să conversezi să nu eziți să mă contactezi.

Hey, imi pare rau pentru situatia ta. Tu nu gresesti cu absolut nimic, din cate am citit, si nu inteleg de ce parintii tai se poarta asa cu tine. Parerea mea cel putin, este ca ei nu sunt nici acum pregatiti pentru un copil. Incearca sa le spui: Daca nu am facut bine, atunci arata-mi tu cum sa fac si nu ma mai critica. Incearca sa nu ii bagi in seama cand iti zic lucruri de acest fel, gandeste-te la o melodie, la ceva ce iti place, pana auzi liniste, nu le da importanta. Inearca sa nu faci acest lucru sa te afecteze la note, la studii, incearca sa inveti cat de bine poti, pentru a ajunge departe si a le demonstra ca nu ai nevoie de ei. Pentru a devein cineva important in viitor. Si nu uita, ceea ce nu te doboara, te intareste, asa sa faci si tu. Iar pentru cand vei avea o familie, copii, sa stii cum sa ii tratezi, sa nu faci greselile facute de ei. Daca insa lucrurile degenereaza, sunt multe asociatii care te pot ajuta, apeleaza fara griji la ei. Dar doar daca lucrurile degeneara rau. Stii cumva daca asa s-au comportat si parintii lor cu ei? Acesta ar putea fi un motiv si retine, nu fa aceleasi greseli care le-au facut si eu. Vremurile lor nu sunt la fel cu ale tale, iar ei trebuie sa inteleaga asta. Vorbeste cu o ruda mai apropiata, poate ei te vor intelege, si incearca sa faci tot ce spun ei o saptamana, sa vedem daca se comporta la fel, iar daca da, atunci, domnule, la revedere. Astfel de parinti nu merita sa fie parinti. Incearca sa vorbesti cu o ruda, iar daca e cazul, sa te muti la ea, nu merita sa suporti asta. Mult succes :*

Am uitat sa te intreb, sora ta, la 6 ani, injura?

This is hard . I can't find my words... mergi la un psiholog. Habar nu am ce e de facut într-o situație de genul. Imi pare rau pentru tine

Nasoala situatia, sincer, iti recomand sa vorbesti cu o persoana mai invarsta care ai crede tu ca te poate intelege, poate un unchi( o matusa), un profesor, prieten de familie sau ceva de genu. E important sa ai pe cineva care sa te inteleaga si care sa iti dea un sfat cand ai nevoie.
Parintii sunt dificili, la fel suntem si noi copiii, dar in cazul tau sincer e putin exagerat, am o prieten care este intr-o situatie ca a ta.
Dupa parerea mea, problema aici nu esti tu, ci surioara ta mai mica ( nu o lua ca si cum e doar vina ei), ce vreau sa spun e ca parintii tai isi concetreaza atat de mult atentia pe sora ta, incat ceea ce tu faci este si va fi intotdeauna neinsemnat si de proasta calitate. Superioritatea surioarei tale mai mici este data doar de aierele care i le ofera parintii tai, ei ii ofera atat de mult ei incat pentru tine nu mai ramane nimic. Nu ai ce sa le faci daca ei ca si parinti nu sunt constienti ca pe proprii copii trebuie sa ii tratezi in mod egal si sa le oferi dragoste in mod egal. Nu pot sa te sfatuiesc decat sa fi tare si sa ignori insultele, nu trebuie sa te afecteze o insulta de care tu stii ca nu este nici pe aproape de adevar, nu toti au parte in viata de sustinerea parintilor si dragostea lor, cu toate astea se ridica peste acest dezavantaj si isi vad de viata. Ocupate de educatia ta, gaseste-ti un iubit care sa te sustina si sa te iubeasca, scapa din mizeria si disperarea in care ai tai te tarasc fara sa isi dea seama si tinteste spre a-ti implini dorintele si visele. Stiu ca e greu pentru tine, dar invata din greselile lor si devino tu o persoana mai buna, pe ei nu ai cum sa ii schimb, iar ce nu poti schimba e bine sa lasi in urma altfel te va trage inapoi.

Ai grija de tine!

Astia mici mereu vor fi mai rasfatati:* asta este, tu nu ai cum sa schimbi nimic... Dar o sa fie bine, intr-un final.

Cand eram noi mici era altfel.

Sincer imi pare extrem de rau pentru tine. Sfatul meu este urmatorul: daca vrei poti discuta problemele astea cu un unchi, o matusa, sau chiar cu un profesor. El ar putea sa te ajute poate, dar nu garantez nimic. Eu, daca as fi un adult care sa te cunoasca, sa stie ce probleme ai, as face in asa fel sa te adopt, sau ceva de genul asta. Sincer si nu stiu cum sa iti spun, dar daca tot te fac in toate felurile, cred ca parintii tai nu ar renunta prea greu la tine! chiar imi pare rau pentru tine!
Sa ai grija mare de tine... Si incearca sa nu faci ceva care sa nu le convina parintilor, caci nu stiu de ce ar fi in stare!