Am nevoie de ajutorul vostru..va rog sa cititi pana la sfarsit:))
Parintii mei sunt divortati deja de 2 ani, iar eu locuiesc cu mama. Aveam 11 ani cand am plecat cu ea de acasa, pentru ca ei doi mereu...? (mai mult)

Question

Am nevoie de ajutorul vostru..va rog sa cititi pana la sfarsit:))
Parintii mei sunt divortati deja de 2 ani, iar eu locuiesc cu mama. Aveam 11 ani cand am plecat cu ea de acasa, pentru ca ei doi mereu se certau.Atunci o sustineam pe mama,adica nu prea intelegeam gravitatea situatiei. Tata bea,la sarbatori sau seara cu prietenii, dar este un om bun.Lucreaza,ma iubeste adica e un tata super si nu il pot numi alcoolic.Dar totusi mama a zis ca nu mai exista nimic intre ei.Atunci am acceptat.
Acum m-am saturat.Nu mai vreau sa mint pe cei din jur ca totul e bine si nu mai vreau sa il sun pe tata inainte de culcare sa-i spun ca-l iubesc.Nu mai vreau o zi din saptamana sa stau la tata si restul cu mama.Nu mai vreau sa am doua case. Vreau sa ma trezesc diminetile si sa-i am pe amandoi langa mine.Sa ma duca tata la scoala apoi s-o lase pe mama la lucru.Cinele de familie sa le petrecem impreuna si seara sa fie una frumoasa.Sa nu imi pierd timpul la calculator,ci sa iesim toti la plimbare,sa ne distram sau sa discutam.
De ce trebuie sa aleg? De ce nu ii pot avea pe amandoi? Abia acum am realizat... poate ei s-au despartit din cauza mea? Oare trebuia sa fac eu ceva,sa-i opresc?
Noi locuiam intr-un apartament cat de cat normal, pe cand ne permiteam sa cumparam unul nou.Mama mereu spunea asta, dar tata nu vroia.Acum ca am plecat,el brusc si-a construit o casa mare,cu doua etaje si traieste acolo singur.Iar mama, abia gaseste bani sa plateasca chiria.
Eu nu mai vreau asa..Nu mai pot.De ce nu pot sa traiesc normal,fara sa ma gandesc,oare ce face acum tata? Fara sa imi inchipui cum ar fi fost sa am si eu o sora sau un frate.
Mama are un prieten, care e si el un om bun.Dar nu suport sa-i vad impreuna.Se cearta si ei des,deci nu imi fac mari griji.
Uneori ma gandesc,nu cumva devin o egoista? De ce nu le dau voie sa-si refaca viata,dar parca eu nu ii incurc. Oare,cand voi avea si eu o familie, nu voi avea aceasta soarta.Imi e frica...
Ce sa fac? Adica cum sa nu ma mai framante aceste ganduri? Stiu ca multe cupluri divorteaza,dar imi e foarte greu. Poate un sfat, ceva? Va rog eu mult
multumesc ca ati citit pana aici :( aveam nevoie sa spun cuiva toate astea
Dau funda...

melittlelioness · Accepted Answer

Scumpo, aproape toati copiii ai caror parinti sunt divortati isi pun intrebarea "oare din cauza mea?"..nu, nu e din cauza ta.Trebuie sa accepti lucrurile asa cum sunt.Este alegerea lor. Poate nu se mai intelegeau in viata de cuplu sau poate a intervenit monotonia.Nu trebuie sa te gandesti ca asa va fi si pentru tine. Poate tu vei sti sa iti ti partenerul de viata aproape, poate vei sti cum sa reaprinzi scanteia de fiecare data cand dispare.Totul va depinde de tine si parintii tai nu au niciun amestec.Iti spun sincer, finuta mea are 5 ani si intreaba mereu de ce ea nu poate avea un tata(in cazul lor este mai complicat, pentru ca ea chiar nu isi vede tatal, mama ei evita sa il lase in preajma ei deoarece nu este un om asa de bun).Nu te mai framanta atat.Lasa.i in pace caci daca va fi sa se impace o vor face, daca nu, incerca sa te impaci cu gandul ca fiecare trebuie sa isi refaca vietile.Imi dau seama cat de greu iti este dar tu trebuie sa fi puternica.

Imi pare sincer rau pentru situatia in care te aflii dar sunt sigura ca tu esti o persoana cu adevarat ambitioasa si puternica si vei fi bine happy

:*

Multi pupici din partea mea pentru incurajare :*:*:*:*:*:*

Imi pare sincer rau pentru situatia in care te aflii dar sunt sigura ca tu esti o persoana cu adevarat ambitioasa si puternica si vei fi bine :) :*

Multi pupici din partea mea pentru incurajare :*:*:*:*:*:*

Aly07 · Answer

Din incercarea asta vei capata experienta si vei iesi mai puternica si mai inteleapta. Vei avea grija cu cine intemeiezi o familie pentru a nu le provoca durerile suferite de tine si copiilor tai. Dar mai este cale lunga pana atunci, deocamdata trebuie sa fii puternica si sa nu cedezi psihic.
Cum era... ai cazut, te-ai ridicat, inveti noi moduri sa te scuturi (scuze ca am plagiat). 
Bafta si zambeste :)

BlackMillFan · Answer

Fa o pauza:) realaxeaza-te, calmeaza-te si incearca sa fii puternica:). Tine minte ca ai prieteni si te poti baza mereu pe ei la greu. Sper ca te-am ajutat:)

CannabisFan · Answer

Pai daaa,foarte interesanta povestea taa, dar si trista in acelasi timp!:|Nu stiu ce ai putea sa faci, singura solutie este sa incerci sa iti impaci parintii, asta depinde de tine cum, eu nu am idee!:-\

RazvanRazviii · Answer

Deci... u esti suparata ca traiesti oarecum o viata dubla (daca pot spune asa) Ok. dar u ca si copil nu ai ce sa faci altceva decat sa incerci sa vorbesti cu ambii parinti si sale spui ceea ce iti doresti u. Daca ei nu se mai iubesc nu esti vina ta. La un moment dat magia dispare si asta este. apoi intervin certurile, lipsa banilor si mai stiu eu ce. Chiar nu stiu exact ce ai putea face mai mult decat a vbi cu ei. Incearca sa ii reunesti cumva. De ex. vbeste cu mama ta..."mami la ora aia sa fi in parc sau la restaurantu X, la ora Y" iar tatalui tau ii poti spune acelasi lucru. Ii aduci fata in fata si le spui ce ai pe suflet. Vezi ce iese. Sper ca te-am ajutat cat de cat.