Am nevoie de niste sfaturi.
Ca de obicei, dupa scoala ma plimbam singura si admiram orasul. Dupa ce am fost in parc sa ma dau pe lagan sa ma relaxez, fiind destul de frig am decis sa merg acasa. Si drumul spre casa trece printr-o statie principala foarte populata de autobuze ce duc in afara orasului. Acolo am vazut cu coada ochiului un grup de baieti, se uitau la mine, dar nu mi-au atras atentia, fiind genul foarte sociabili, si mult mai mari, probabil pe sfarsitul liceului. Dar dupa am vazut cateva secunde un baiat. singur, detasat de toata lumea. "cu capul in nori" pierdut in ganduri ca si mine. Pentru prima oara m-am simtit intrigata. Exact langa statie, era o piata cu legume si fructe, m-am oprit si am luat un mar de la o prietena de-a familiei, si m-am intors, doar sa-l vad inca 2 secunde. Eram trista. Nu as fi putut vorbi cu el, parea mult mai interesant ca mine, m-ar fi crezut o ciudata.
Asa ca m-a intors in parculet, si am urcat prin tunel (e o cetate fix langa) pana pe un deal de unde se vedea toata zona perfect.In fata mea era cea mai frumoasa priveliste catre munti si dealuri in departare, la poalele Transilvaniei. Am remarcat cat de cat ca il pot vedea, dar incercam sa nu ma uit, sa nu fiu disperata. Dar nu ma puteam abtine, m-am uitat in directia lui. Era cu o fata(cred, avea gluga in cap dar corpul parea de fata) si discutau, radeau. M-am simtit penibil. Imi venise in minte si sa merg saptamana viitoare acolo la acceasi ora, dar sa vorbesc cu el. Daca as fi vorbit cu el ar fi fost un dezastru.
De ce nu pot sa imi fac prieteni? Cu tot cu subestimarea fata de mine, pot spune ca sunt detreaba. Dar niciodata nu gasesc pe nimeni cu care as putea vorbi. Simt ca mor incet fara sa vorbesc cu cineva, si simt nevoia de a vorbi cu cineva de varsta mea.

Problema la tine e ca tu crezi ca sti viitorul si viitorul ala e daca fac ceva va fi deazstru asa ca mai bine ma inchid in carapacea mea numai incerc nimic, acele nevoi sociabile se aduna ca frustrari si pot determina o depresie in timp, nu ca nu ai gasi un baiat nu cred asa ceva si ca nu incerci nimic

"In fata mea era cea mai frumoasa priveliste catre munti si dealuri in departare, la poalele Transilvaniei." Prefer sa cred ca ai dorit sa ne imaginam prin descrierea acelui peisaj ca tinutul minunat denumit Transilvania este cea care se asterne la poalele muntilor si dealurilor din departare. Am venit cu aceasta corectura deoarece invers si anume asa cum ai scris; nu se poate. Multa sanatate.

Poate din ce am sa iti povestesc eu aici o sa intelegi cum sta treaba cu prietenii si o sa iti dai seama cum esti de fapt, sau poate ca nu.

Hm... Toata lumea vrea asta nu? Un prieten cu care sa vorbeasca si sa il inteleaga. Dar nu prea se gasesc. Dar de ce? Pentru ca ei nu sunt noi. In fine. Doar cativa pot intelege asta.
Adica nu poti sa vezi un baiat pe strada si gata sa tragi o concluzie cum ca el e ca tine fara sa ii asculti povestea.

O sa fac putin referire la povestea mea in cateva randuri, poate te ajuta.
Si eu imi doream asta, dar dupa mi-am dat seama ca nu se poate. Am multi prieteni dar nu sunt prieteni adevarati in care sa pot sa am incredere si sa le zic totul. Dar ei fac asta. Adica, doar eu ii inteleg pe ei, si stiu la ce sa ma astept. Motiv pentru care toti ma considera un prieten foarte bun, cam ce ai zis tu acolo. Insa eu nu vad asta in ei.
Pot sa zic ca cei ce ma inteleg cel mai bine sunt cativa usheri de pe TPU, care ma cunosc mai bine decat asa zisi mei prieteni (cineva a si raspuns la intrebarea ta). Dar sa revin.
Vorbeste pe TPU sa zicem, aici poti sa te exprimi dupa cum vrei fara sa te judece cineva, sau ma rog...
Pe mine m-a ajutat asta foarte mult.
Dar tu poate nu vrei asta. Si stiu ca e mai bine sa ai prieteni adevarati langa tine cu care sa vorbesti. Cu greu se gasesc acestia.
Eu am gasit aceste persoane doar ca nu sunt de aici, sunt raspanditi prin toate colturile tarii . Sper ca tu sa ai mai mult noroc.

Gandeste-te ca cel mai bun prieten al tau in momentul de fata esti tu ( cu toate ca poate sa nu iti fie prieten).
Dar cum ai zis tu... fata sarpe, esti aici pe pamant printre noi si nu iti gasesti locul. Poate ca asta este povestea ta. Si e una reusita.
Si nu o sa mori prea curand( parca ziceai ca ai facut-o deja). Iar in toata aceasta viata, o sa gasesti si cu cine sa vorbesti.
Eu unul asta mi-am dorit, am gasit aici cativa, si acum mi-am revenit. Ei m-au ajutat sa trec peste. Poate te ajuta si pe tine.
Si nu mai judeca asa oamenii pe strada doar pentru ca ti separe tie ca ar semana cu tine. Nu judeca o carte dupa coperta. Citeste-o.
Invata sa asculti ca mine, si o sa reusesti.
Toata viata asta de care zici ca se stinge incet, este o poveste foarte lunga. Tu esti o cititoare. O sa mai vina si altii sa o citeasca asa cum o faci tu.
Nu prea sunt sigur ca te-am ajutat . Dar sper ca macar putin sa o fi facut-o.

"De ce nu pot sa imi fac prieteni?"- Pentru că îţi lipseşte doza de curaj. Şi probabil ţi-e teamă să nu fii respinsă/dezamăgită.

Nu prea inteleg de ce te-ai simtit penibil, doar pentru ca el vorbea cu o fata.
Adica, nu e nimic penibil sa te bagi in vorba cu el. Cel mai probabil fata aia ii era colega sau prietena, nu iubita.

Data viitoare, cand il mai vezi, poti intra in vorba cu el (daca iti invingi timiditatea). Exista foarte multe metode de a intra in vorba cu cineva nou.

În primul rînd citi ani ai? Nu cred ca ai putea să te duci pe stradă și să intri în discuție cu el pur și simplu.Eu ti-as spune să te înscrii la ceva cursuri,de înot,bashet,tenis,etc. Cei mai mulți prieteni se fac anume în aceste anturajuri. Dacă crezi ca ai nevoie de un prieten cu care să vorbești, nu ezita să frecventezi mai multe cercuri, să te implici în mai multe activități, căci cred ca așa ti-ai putea face prieteni, dar să intri în discuție cu cineva de pe strada nu cred ca ar fi rațional.

Incearca sa depesasesti timiditatea si cand vrei sa vorbesti cu cine du-te si vorbeste cu rusinea si timiditate nu ajungi nicaieri