Am nevoie de o părere de la cunoscătorii de poezie. Aici este una dintre poeziile mele, „Dialog cu nimeni". Sunt curios ce credeți:
„zâmbesc amar bigoții în exil

printre lacrimi de praf învălmășiți în nori de plumb

un cântec de-argint, ce arde ca focul, în blocul de gheață.

ceața ancestrală, pe culmi se toropește

penajul unui creier, un glas tânguitor

buretele-nchircit, a șters scrisul din stele

amăgitoare licăriri, contururi vagi și-amare

toate-s prefăcute-n, deșărtăciuni solitare.


omagul e în fetus, un haos primordial

unsul unui zeus, cu ceară de balenă

un os în plus, ce-a declanșat, deleția barbară

stelele-au căzut pe pământ, și pământul a urcat la stele.


orologiul s-a restrâns, într-un necunoscut de nepătruns

cu dale de piatră arsă, un zid fu plămădit

pe noi toți, a ne-mpresura, în unghiuri zimțate

cu-o podea din coșmaruri înspumate.


un darwin răstignit și îngropat în univers

o zi ce a sosit, întârziată, fără de noapte

apele fecioare, alene s-au lepădat

de purtători de viață - o molimă fertilă.


din morminte au crescut, vertebre șiroind a gânduri sterpe

șinele cu trupuri, îmbibate-n muște și gândaci creduli

excavând speranțele, emanând empatice, bulbi de pace.



liniștea-i gălăgioasă, fiindcă-n urmă a rămas

o samă de urlete, privighetoare vidului

ce-n sămânță a străpuns, cu unghiile-au greblat îndurarea

prin dâre sângerii, în cascade stătute-au scăldat

păcatul tinereții, ai bătrânilor mumii

căci sacru-i adevărul, precum luna între stele

și omul, biet vrăjmaș, în pământ catifelat."

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook