La micul dejun, ceva dulce (croissant, o tartă, toast cu unt și gem), poate o cafea și suc de fructe, de obicei de portocale.
Cu prânzurile în schimb, e altă poveste. Încep cu un antreu, de obicei rece. Poate fi foie gras, poate fi o salată (de cele mai multe ori e o salată), poate fi o mâncare rece de ciuperci.
Felul principal are carne (care poate fi de porumbel, găină, rață, gâscă, iepure, porc, vită, vânat cu pene ori blană) și legume. Praz, fasole, cartofi (mănâncă mult mai mulți cartofi decât mănânc eu, asta-i clar), morcovi și poate nu atât de multe legume verzi pe cât ar sugera orice nutriționist.
Masa e acompaniată de vin. De obicei, roșu. Nu mult, un pahar. Cât să-ți facă viața mai bună și mai lungă
Brânza vine înaintea desertului. Orice francez care se respectă are acasă măcar două feluri de brânză în același timp. Mulți au chiar mai multe feluri.
După brânză, desertul. Un fruct, o tartă, o prăjitură făcută în casă ori cumpărată de la boulangerie (brutărie).
La urmă, o cafea, pe care mulți o beau neagră-neagră și fără zahăr
Cinele se desfășoară după același tipic însă poate porțiile sunt mai mici iar salata din deschidere poate fi înlocuită cu un fruct – grapefruit, portocală, poate căpșuni, în funcție de sezon.