O asemenea poveste nu te poate plictisi dacă ai suflet.
Draga mea, bunica e aşa severă pentru că şi-a asumat în locul părinţilor tăi răspunderea creşterii tale. Îi e teamă că, dacă "te scapă din mână", o vei lua pe căi greşite şi nu te va putea readuce pe drumul drept. În plus, probabil că în vremea tinereţii ei copiii erau educaţi cu mai multă severitate.
Tu găseşte un moment potrivit, uite, duminică, după micul dejun, pe care ai putea să îl pregăteşti tu. După ce speli vasele, ia-o pe bunica pe canapea şi spune-i că ai înţeles toate acestea.
Spune-i că nu vei face nimic greşit, dar că eşti adolescentă (bănuiesc că ai 15-16 ani) şi ai nevoie de puţină libertate de mişcare. Stabileşte cu ea nişte reguli: îi vei spune unde şi cu cine pleci, nu vei veni acasă după ora 21:30, îi vei povesti pe unde ai fost şi ce ai facut etc. Dar vorbeşte-i calm, cu dragoste şi căldură, e singura fiinţă căreia i-a păsat de tine!
Te rog să încerci şi te rog să-mi scrii şi să-mi spui ce ai făcut până la urmă.
Şi te rog să mă vizitezi pe lecturirecenzate.ro o să-ţi placă şi te vei simţi bine acolo!
Bună.
Bunica pentru tine este şi mama şi tată, corect?
Se sacrifică pentru tine şi trebuie să-i dai crezare.
Este imposibil chiar să nu te lase măcar 10 minute în compania unei fete afară!
Severitatea este bună dar cu limită, nu abuziv.
Poţi solicita cel mai bun sfat unui psiholog şi ideal ar fi dacă ar fi şi de la şcoală pentru că o poţi invita şi pe bunica ta la o discuţie deschisă cu specialistul.
Pa, pa.
Si eu sunt intr'o situatie asemanatoare.parintii mei s'au despartit acum 3 ani, pe tatal meu nu il mai intereseaza de mine si nici de fratele meu.deabea se indura sa ne dea o pensie alimentara amarata... 1 mil jumate pe luna la fiecare.nici sa ne vada nu vine. zice ca nu are timp din cauza serviciului.lukreaza ca kurier la Cargus.iese la 5, dar daca si'ar dori cu adevarat sa isi vada kopii, ar veni. dar asta e:-
Pai in primul rand imi pare rau de situatia in care te afli si te inteleg perfect. Parerea mea e ca ar trebui sa vorbesti cu mama ta si sa-i explici nemultumirile pe care le ai. Ea este singura care te va intelege si va putea lua masuri pentru a remedia situatia. Poti sa vorbesti si cu bunica ta si sa-i explici ca ai crescut si ca ai nevoie si de viata sociala si poti ajunge la o intelegere. Atata timp cat tu inveti si ai rezultate bune la scoala ea te lasa sa iesi pe afara si sa te distrezi din cand in cand.
Stai de vb cu mama ta. ea unde este? de ce nu isi face timp pentru tine?
cred ca cel mai indicat ar fi sa ii spui toate astea, si sa incerci sa ii explici cata nevoie ai de ea , sa speram ca va si intelege.
Povestea nu e plictisitoare ca nici eu nu am tata si mi-am dat seama cit de mult imi trebuie acum... poate vei intelege si tu intr-o zi...
inna întreabă:
Gabriel_Ilie_1991 întreabă: