| kalymari a întrebat:

Am o intrebare la care as dori un raspuns sincer(cu nume sau anonim)....Ai avut vreodata tendinta(dorinta) de a-ti pune capat zilelor in anumite situatii care pareau fara iesire? De ce?

Răspuns Câştigător
| rael a răspuns:

E destul de greu sa apreciezi cat de intemeiate sau nu sunt motivele celor din jur pentru a savarsi anumite gesturi; in unele cazuri si pentru unele persoane, poate fi o problema la fel de grava in mintea lor ca au 5 kg in plus, ca nu ii lasa parintii la un chef sau ca nu nu au ce sa le puna copiilor pe masa nimic de mancare ( cu toate ca pentru majoritatea, aceste probleme nu au aceeasi gravitate ). E trist ca apar situatii ca cele mentionate de tine dar cred ca oamenii nu trebuie judecati pentru ceea ce fac ci mai degraba sa incercam sa-i intelegem, privind lucrurile din punctul lor de vedere.
In plus, stresul vietii cotidiene, e greu de suportat si nu toti au un caracter puternic pentru a putea trece peste necazuri si suferinte.

8 răspunsuri:
Brigaela
| Brigaela a răspuns:

Da, in adolescenta, dar au fost doar ganduri fara rost, pornite dintr-o adanca disperare. Intre timp mi-am luat vaia in maini si nu mai sunt disperat, ci mai degraba fericita.

| JustMeFlory a răspuns:

Nu am avut niciodata tendinta asta... mie una imi este teama de moarte, si mai ales ca nu i'as putea face pe cei dragi sa sufere! trebuie sa ne traim viata si cu bune si cu rele! chiar daca este greu... Dumnezeu ne'a facut cu un scop! nu sa ne luam singuri viata! este un mare pacat!

| Parintele a răspuns:

Nu, niciodata. Sunt multe lucruri de facut aici; pana la urma consider viata ca pe o datorie.

| kalymari explică:

Am pus aceasta intrebare deoarece vreau sa vad ce viziune au oamenii asupra vietii si nu pentru ca as avea eu astfel de ganduri sinistreoh go on ci pentru ca in momentul crizei financiare si in general in ziua de azi multi se plang de,, viata grea". Si destul de multi apeleaza, fara motive intemeiate la a-si lua viata!

| micuta_8485 a răspuns:

Da.am avut tendinta cand am pierdut o sarcina la 5 luni...cryingl-am simtit cum misca in mine si intr-o clipa Dumnezeu mi la luat.am simtit ca sa dezlipit o parte din mine.gandeam ca viata mea fara el nu mai avea rost...saddar multumita lui Dumnezeu am trecut peste.si am ajuns la concluzia ca nimic nu e mai pretios ca VIATA.

| BAd-RoMaNcE a răspuns:

Da ...si chiar de multe ori... dar stiam k nu pot face asta.ma gandeam la acest lucru dupa ce ma certam k taikmiu.imi dadeam seama k fara mine prietenii vor suferi in urma mea, la fel si familia.nu vad rostul sa-mi iau viata pentru cineva sau ceva care nu merita. o viata am p care trebuie so traiescwinkingbig grin

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Nu.eram prea tanar.imi era mila de mine, sa mor asa curand.acum nu am timp sa mor.am o gramada de treaba.si apoi trebuie sa alegi varianta optima. e prea greu.nu se merita.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Nu. Mi se pare cea mai jenanta modalitate de abandon, de fuga de responsabilitati. Cel mai important lucru pe lume este viata omului, viata este un dar si trebuie sa o traim. De altfel, pentru sinucigasi nu am nici un fel de consideratie.

Întrebări similare