Măi când aud de depresiile astea îmi vine să mor. De unde atâtea depresii? Voi aţi auzit de vorba aia "priveşte la partea plină a paharului"? Problema stă într-un singur click, să treci de la a privi partea goală a paharului la a privi partea plină. E atât de simplu. Un click. Ce, nu ai destule lucruri bune în jurul tău? Chiar şi calculatorul ăsta pe care îl ai acum în mână e o minune care te poate face să te entuziasmezi. Spui că ai nişte părinţi iubitori. Care-i baiul atunci? Şi de ce ai devenit timid? Ai zis că erai tupeist când erai mic. Ai făcut cândva un click care nu trebuia făcut. Nu-i nimic, ai greşit - ai greşit. Apasă acum din nou şi fă clickol în sens invers. Ca la lumină cu întrerupîtorul. Hai, succes!
Nu esti handicapat, dar te porti ca un handicapat.
Tu suferi de stima scazuta de sine.
Trebuie sa incepi sa vezi oamenii asa cum sunt, nu asa cum ti-ai dori tu sa fie. Oamenii sunt asa: putregaiuri, plini de slabiciuni si nestiinta. Nu ai de ce sa te intimidezi de nimeni.
Majoritatea oamenilor de valoare sunt prin manastiri. Cu restul, nu te prea intalnesti - desi ai vrea si toti am vrea. Deci si sa vrei sa fi intimidat, nu prea are cine sa te intimideze...
Cand vorbesti cu cineva, imagineaza-ti persoana respectiva in pijamale, pregatindu-se de culcare. Cred ca o sa te ajute.
Si, in sfarsit, lasa calculatorul. Iesi la plimbari in natura. Iti recomand manastirea Oasa. Acolo o sa gasesti multi tineri cu care o sa poti interactiona. Crestini adevarati, nu mascarici.
Tu, esti un fel de oaie ratacita, pentru ca nu ai intrat in nici un grup, de accea lumea te vede un ciudat. Incearca sa scapi de timiditate, care la tine e exagerata, toti avem o parte antisociala insa tu ai lasat acea parte sa te stapaneasca si nu e bine.
Vorbeste, vorbeste si iar vorbeste si singur daca e nevoie, si cu oglinda. Ofera te sa mergi in locul parintilor tai la cumparaturi/saplatesti facturi etc cand ai timp, iesi, intra in vorba cu strainii, cat de rau poate sa fie pana la urma, si daca o dai in bara sansele sa va vedeti din nou sunt mici. La tine e solutia, nu mai lasa timiditatea sa teafecteze, gandeste te ca altii au o viata mult mai dificila si totusi socializeaza, eu prieteni.
Să stii ca si eu trec prin asta, din cauza timiditati dar am prieteni de cand eram foarte mica si socializez dar la școală ma pierd, am mari emoti si nu prea vorbesc. Un psiholog te poate ajuta. dar cum ai ajuns dintr.o dată atât de timid dacă atunci cand erai mic erai tupeist?! Nici un om nu este handicapat, tu nu esti handicapat! Esti om la fel ca noi toti. copiii sunt foarte răi. Dar măcar încearcă sa îți faci un viitor si sa îți găsești niște pasiuni... Tu poți sa reușești in viața tot dacă ești timid. Timiditatea poate fii si o calitate, dupa părerea mea. Încearcă să îți învingi toată frica pe care o ai. Succes!