Aşa eram şi eu, dar nu era la fel de grav. Dar până la urmă am început să nu mai bag lumea în seamă, să le zic "Asta e", "Treaba mea". Ce-ţi pasă?" la ăia care se luau de mine sau să nu-i bag deloc în seamă. Am încercat să-mi găsesc ocupaţie de fiecare dată când aveam senzaţia că cineva discută despre mine. Cum ar fi telefonul: începeam să îmi notez acolo toate ideile de poveşti. Sau să citesc manga de pe telefon. Sau orice, doar să am ocupaţie.
Am devenit mult mai sictirită de majoritatea persoanelor şi am luat exemplu de la altele, învăţând cum să mă descurc în unele situaţii. Dar dacă eşti emotivă nu are aşa mare chestie. Şi eu sunt chiar şi acum. Acum 2 săptămâni s-au luat nişte băieţi de mine şi, după ce am fpcut o greşeală de mi-am bulit telefonul de tâmpla unui prieten, am început să plâng. Dar am luat-o drept o situaţie comică şi după am început să râd şi să plâng în acelaşi timp, ceea ce a devenit şi mai comic
Dar, dacă asta nu se repară, îţi recomand un psiholog.
Mergi la un psiholog, sincer! poti discuta multe si primesti sfaturi foarte bune, nu mai cauta rasp pe net
Diorrus întreabă: