Poezia este conceputa ca o declaratie de dragoste adresata persoanei iubite ale carei gesturi le considera raspunsuri afirmative la rugamintile neincetate ale poetului, fapt ce ii incurajeaza sentimentele.
Poetul insista pe puterea de convingere a ochilor ce exprima o multitudine de sentimente: mila, dragoste, durere.
Numeroasele substantive si adjective realizeaza portretul iubitei din care se desprind atribute ca trasaturi angelice ale fetei, profunzimea ochilor. Fermecat de aceasta imagine angelica, poetul idolatrizeaza aceasta figura astfel rugamintile lui se transforma in rugaciuni catre un „scump inger sfant".