Am o mica-mare problema. Nu ma pot acomoda in niciun fel de anturaj. Nu am niciun prieten, pe nimeni. Prefer sa lucrez de una singura, decat in echipa. Exista o persoana care ar putea sa-mi fie poate PRIETENA, insa mereu alege persoanele de varsta ei inainte de mine(mai mici). Oare e gresit sa nu ai niciun/o prieten/a? Si nu sunt genul care nu se poate integra, ci genul care prefera sa stea de-o parte. Desigur ca as putea sa devin si eu, asa-zis "populara" cu zeci de prieteni falsi, dar nu imi doresc. E gresit? Mai exista cineva in acest "caz"? Vreau sa va ascult opinia. Multumesc anticipat!

Da, eu din cauza ca lumea are in cap alte conceptii si eu nu suport sa ma imbat si sa fumez, de aia nu ma pot integra (am un coleg de companie cand merg cu bita)

Nu mi se pare nimic gresit sau in neregula in a nu avea prieteni, daca nu esti pe aceeasi lungime de unda cu ceilalti si daca nu le suporti compania. Personal, sunt in aceeasi situatie si ma simt foarte bine asa (am cateva cunostinte cu care discut o data la cateva saptamani, dar nimic mai mult). Mi se pare stupid si absurd sa te complaci intr-un anturaj a carei companie nu iti face nicio placere si cu care nu ai nimic sau aproape nimic in comun doar fiindca majoritatea procedeaza asa si pentru ca esti privit diferit daca esti o persoana retrasa sau singuratica. Nu e nimic gresit sa fii pe cont propriu, daca asta ti se potriveste si daca te simti multumit in aceasta situate, ba chiar exista numeroase avantaje (iti poti organiza timpul mai usor, poti dedica mai mult timp activitatilor preferate, nu esti nevoit sa asculti asa-zisele drame si povesti penibile ale unora etc.)

Bună.

Ţi-aş spune că îmi pare rău pentru situaţia ta, dar aş minţi.
Nu are de ce să îmi pară rău, cred că eşti o fată inteligentă care are pretenţii pentru sine, dacă nu ai acceptat tot felul de prieteni falşi pe lângă tine.
Şi eu sunt la fel ca şi tine, vorbesc cu toată lumea, nu sunt arogantă, răutăcioasă etc, dar îmi selectez prietenii cu mare atenţie.
În ziua de astăzi nu există prieteni adevăraţi, crede-mă. Oricâte ţi-ar spune cineva, că îţi va fi alături, că te va ajuta mereu etc, nu poţi fi 100% convinsă că vorbeşte serios.
Cel mai bine e să ai câteva cunoştinţe, cu care să poţi ieşi în parc, la un suc, la o plimbare, dar nu să-ţi deschizi inima în faţa lor.
Singurii care îţi vor fi prieteni şi nu te vor dezamăgi niciodată, sunt părinţii tăi, cele mai minunate fiinţe din lume.
Fata aceea care renunţă la tine pentru altă prietenă, înseamnă că nu merită să îţi fie prietenă şi nu ai de ce să regreţi. Dacă ar ţine la tine, te-ar accepta indiferent de persoanele care ar mai apărea, indiferent de vârstă.
PS - Încearcă să nu te simţi vinovată pentru această situaţie, gândeşte-te la binele tău şi nu îţi provoca niciodată suferinţă gratuită. Sper că ai înţeles la ce m-am referit.

O zi plăcută!

Caută persoane care au interese comune cu tine.

Din pacate in ziua de azi daca nu esti "smecher", daca n-ai zeci de like-uri pe facebook si daca nu mergi prin cluburi esti practic un nimeni. Din nefericire multi sunt prea preocupati de imaginea lor sociala, incearca sa fie cat mai populari cu putinta prin orice mijloace in loc sa fie ei insisi, ceea ce e trist.
Deci nu cred ca e gresit ca nu vrei sa fii populara, trebuie sa fii tu insati nu sa incerci sa-i copiezi pe ceilalti numai ca sa te primeasca si pe tine in "turma"
.
Si daca nu ai prieteni inseamna ca n-ai gasit pe cineva care sa te merite ca prieten.

Si eu sunt la fel, dar nu cred ca este bine... Intr-un fel avem nevoie de oameni, oricat de falsi ar fi, o data o sa simti ca ai nevoie de cineva si nu o sa ai la cine sa apelezi. E bine sa nu ai prieteni falsi, dar macar sa ai amici, sa fii comunicativa, sa nu fii prea retrasa.

Daca vrei prieteni trebuie sa ai bani sa i cumperi

Nici eu nu am prieteni (doar pe cele care le vezi in poza). Toti ceilalti ma batjocoresc, zicand ca nu am nimic in cap, dar de fapt sunt prea timida incat imi e teama si sa incerc sa fac un lucru care m-ar scoate in evidenta. Am si eu multi "prieteni" falsi care imi spun ca imi vor fi mereu alaturi si...cand sunt singura, vrand sa ma descarc ei se uita la mine de parca nu se intampla nimic. Iti spun sincer ca toti sunt asa(alaturi doar in zilele cu soare). Eu tin legatura si cu prietenii falsi...ei ma barfesc dar nu pot sa ii infrunt.
Nu stiu, cred ca asa suntem noi, mama mea imi spune ca trebuie sa imi inving timiditatea, dar cum? Si intorcandu-ma...verisoara mea face acelasi lucru (sta cu o fata, doar pentru banii ei si pentru ca e "populara"), si nici nu ma baga in seama, fata aceea la care nu as vrea sa ii dau nume, ma face geloasa doar ca eu sa crap in doua. Dar te rog sa nu te descarci acum. Asteapta pana la liceu si acolo o sa vezi ea ce o sa faca si ce o sa faci tu!
Sper ca te-am ajutat putin, macar stiind ca mai este si o alta persoana cu aceeasi problema ca tine.
Si as vrea mult sa fim prieteni!