Am o povestioară mai lungă. Cu toate astea, se poate rezuma.
Problema e că am început să îi urăsc pe toți.
Rar mi se întâmplă de vreo 2 ani încoace să plac și eu pe cineva.
În rest, toți oamenii cu care iau contact mă fac să mă simt plictisită și stânjenită.
Simt că viața nu are niciun rost. Nu mă atrage să citesc nimic, să mă uit la filme, fac doar chestiile necesare pentru trup, dar nimic pentru suflet. Simt că a murit esența din mine.
În copilărie eram cu totul alta. Dar na, am 16 ani, lumea se mai schimbă acum. Tare mi-e teamă că rămân cu personalitatea asta toată viața. Stau mereu cu capsa pusă, dar nici n-am chef să mișc un deget. Am încercat și asta, dar niciodată nu învăț ce trebuie din lucruri și nu fac observații. Pe mine dacă mă întreabă omul „ce părere ai despre..." mi-ar fi greu să mă justific.

Problema cu acel tip este că, la noi în clasă, a venit o tipă foarte sociabilă, frumoasă, drăguță, cu note imense. Am o părere bună despre cei ca ea. Doar că îi acaparează lui toată atenția. Eu trebuie mereu să stau ca un cățeluș lângă ei, poate îmi dau ceva atenție și mie. Se înțeleg foarte bine, ea e inspirată mereu, știe să glumească.

Eu nu pot să scot un sunet. Nu am inspirație să spun nimic. Tac, nu am nicio reacție. Dacă aș fi naturală complet, aș fi stană de piatră. Nu pentru că îmi doresc asta, ci pentru că nu pot fi altfel. În fața monitorului nu trebuie să miști decât prin emoticoane și nu e același lucru.

Sunt foarte invidioasă pe toți, am rezerve nesfârșite de ură în mine, stau și plâng aiurea, simt că nu pot... ce are ea și nu am eu? Succes. De ce sunt eu mereu cea inferioară de care râd toți? De ce sunt eu tipa nebună care se poartă ca și când ar imita pe cineva? Aș vrea să pot fi eu.
Mă gândesc serios dacă nu am vreo boală psihică care mă face să mă port așa.

Ce să fac :'(?

In primul rand ar trebui sa iti schimbi gandirea fata de tine, adica sa poti sa ai incredere in tine, sa nu te mai gandesti mereu la: sunt naspa, nu pot sa vb cu ala pentru ca oricum nu pot sa zic nimic pentru ca sunt prea trista, ce o invidiez p-aia ca nu pot sa fiu ca ea... Ar trebui sa iti schimbi mentalitatea si sa zici: dap bai.e chiar tare fata aia, bai chiar pot s-o fac, pot sa vb cu baiatu ala, am ce sa ii povestesc... Trebuie ca sa ai moralul ridicat pentru a ajunge si tu ca altii pe care ii invidiezi, si pentru asta trebuie sa incerci sa fii optimista, in orice, si sa lasi gandurile negative in urma..sa le uiti, sa le inchi intr-un cufar in mintea ta si sa arunci cheia, sa nu o mai gasesti. Incearca sa faci un pic de miscare atunci cand te apuca depresiile si sa ai o minte limpede si sa privesti tot ce te supara ca o gluma. Adica daca cineva face misto de tine incearca sa le raspunzi cu o gluma funny si sa nu iti pese ce zic ceilalti. impaca-te cu tine insati. Si ai sa vezi ca usor usor o sa te redresezi, dar trebuie sa ai rabdare, vointa si sa nu exista "nu pot" ci in loc de nu pot mai bine "eh..mai gresesc, doar sunt la inceput de drum..usor o sa invat sa fiu si fericita"

Buna. Stai linistita. E adolescenta. Se intampla... De facut. Pai sa te bagi si tu in seama sa aduci ceva in discutie...

Ceau.
Astenie de primavara + ca treci prin o perioada un pic dificila
Ia vitamine. Dar nu prostii chimice si scumpe.
Baga niste subproduse de la albine.

Te-am tzucat. Si ai grija sa fii tu, nu sa joci roluri de dive ratate.

Profa mea de romana zice mereu asa: ''Trebuie doar sa ai incredere in tine. Sa iti acorzi tu singur nota 10. Daca tu nu vei face asta,nimeni nu o va face. Daca mergi mereu cu capul lasat in jos, oamenii care trec pe langa tine nu vor face altceva decat sa iti dea peste cap ca sa il lasi si mai jos. Daca vei merge mereu cu capul sus, oamenii te langa tine se vor simti bine langa tine si te vor face sa ramai asa.''

Treaba e ca tu gandesti prea negativ. Trebuie sa iti spui tu tie insati ca poti sa vorbesti cu fata aia, ca poti sa spui o gluma, ca poti sa stai langa acel baiat etc. Trebuie sa fii mai optimista!
Bafta!

Salutare! În primul rând, fiindcă tot am în fața ochilor ultimul alineat, țin să îți garantez că nu ai nicio boală psihică. Deseori, în ultima vreme chiar mereu aș putea spune, trec prin aceeași situație prin care treci și tu. Reușesc în unele momente să mă regăsesc, și să trec cu bine peste anumite hopuri, însă cu starea asta tot răman. Aici se pune problema incompatibilității, fiindcă știi și tu foarte bine, cei de aceeași vârstă cu noi au cu totul alte principii, o cu totul altă viziune, iar noi suntem considerați drept niște specii pe cale de dispariție, ceea ce este total eronat. Probabil nu ai avut ocazia să întâlnești o persoană de genul tău, mai timidă, mai retrasă, cu care să te poți înțelege. Eu din fericire am cunoscut câteva persoane exact ca și mine, în compania cărora petrec o parte din timpul meu liber, și chiar mă simt bine. Sfatul meu este să urmezi aceeași cale, pentru că cei sociabili, băgători în seamă, caută atenția unor persoane de genul lor, și nu îi privesc pe cei pe care îi consideră diferiți. Sincer, îmi place să ajut, să sprijin, să ofer sfaturi, să fiu alături de cineva la bine și la greu, și chiar mi-ar face plăcere să ne cunoaștem mai bine, pentru că până la urmă nu avem nimic de pierdut. Poate ne auzim pe privat.

Uite tu trebuie sa fii tu insuti, sa ai curajul sa te exprimi.Bagate in seama cu fata aia, vorbeste cu ea despre lucruri comune.Incearca sa fii tu insuti, nu te mai ascunde dupa o masca.Cand face cineva o gluma, razi(daca te prinzi de ea).Nu fi incuiata in tine, fii un pic mai tupeista.Si eu am o colega la fel ca tine numai ca e mult mai rau, nu vorbeste mai cu nimeni si sta in fiecare pauza in banca, e timida, ii e greu sa se exprime, la fel ca si tie.Fii mai tupeista.Bine,dar asta este parerea mea, tu acum faci ce vrei, eu nu te pot judeca pentru ca nu sunt de aceiasi varsta cu tine si nu iti cunosc personalitatea indeajusc ca sa pot sa-mi dau o parere.
Succes in a fi mai tupeista!

Cred ca problema ta este ca de fapt te urasti pe tine. Ai o serie de lucruri care nu-ti plac la tine, care te fac sa te simti prost, iar asta se reflecta in atitudinea si comportamentul tau.

Cum te privesti pe tine, asa te privesc si ceilalti. Daca tu gandesti numai lucruri negative despre tine si ceilalti, cate sanse sunt sa primesti reactii pozitive?

Parerea mea este ca ar trebui sa inveti sa te accepti asa cum esti, sa gasesti si lucruri care iti plac la tine si sa incepi sa te apreciezi pentru lucrurile bune din tine.

Doar asa vei reusi sa mergi la urmatorul nivel si sa inveti sa vezi calitatile din ceilalti. Da-ti voie sa te vindeci, acorda-ti timp, schimba-ti atitudinea fata de tine si o sa vezi ca simtindu-te bine in pielea ta o sa se schimbe si atitudinile celor din jurul tau. Uite un articol pe tema asta, pe care ti-l recomand cu caldura: http://liber-angajat.ro/......-sufletul/