O povestioara trista! Tu iti dai seama ca nu poti merge la ea, cel putin nu singura. Eu te inteleg ca suferi si ca ti-ai dori mult sa fiti ca inainte dar totusi tu trebuie sa-i ridici moralul. Ea nu poate pleca de acolo si tu de la distanta asta nu o poti ajuta prea mult in privinta rautatii colegilor ei. Tot ce poti face este sa vb cu ea, sa o incurajezi in tot, sa-i ridici moralul pentru ca de asa ceva are ea nevoie. Chiar daca in sufletul tau plangi si ti-ai dori sa fie langa tine, spune-i ca acolo poate va avea sansa unui viitor mai frumos si ca va veti vedea in vacantele de vara. Oricum prietenia voastra va ramane! Eu iti doresc sa va vedeti cat mai des si sa nu mai plangi! :*
Pai nu prea multe ai 3 optiuni: 1.Astepti sa faci si tu vreo 20 de ani si te duci la ea.
2. iti faci noi prieteni
3. Get a life
O poveste trista intr-adevar dar incearca sa iti faci alte prietene iar daca nu vb cu mama ta si cu mama simonei si in vacanta de vara sa te duci la ea sa va vezeti alceva chiar nu poti face ai doar 11 ani in pare rau sa aud o poveste asa de trista. Sper sa reusesti mult noroc