In plus, îmi văd familia doar seara. Mi-e dor de mama mea, cand ajung acasă o strang in brațe sunt suparata ca o văd doar seara. Oare o sa ajung sa ma depărteze de toți? Seara sunt obosita parca nici sa mananc nu pot. Doar fac un dus si ma pun in pat, plâng pana adorm, iar a doua zi la munca ma simt bine, acolo uit. Ce este cu mine oare?
Din câte deduc, ești nostalgică după vremurile când era școlăriță, când aveai mai multă libertate, când stătea mama ta cu tine. Eu zic că ar trebui să contemplezi asupra tuturor acestor lucruri și să încerci a te-mpăca cu situațiunea.
Crezi că îi place cuiva? Sunt multi care pleacă noaptea și vin noaptea. Nu e plăcut dar așa funcționează lumea. Opțiune tale sunt ori să găsești o cale să accepți situația, ori daca nu și nu și ai ceva simt antreprenorial încearcă să te gândești la o idee de afacere care să îți permită un program mai lejer.
In rest, ce sa zic. Bine ai venit in lumea adulților. Need a hug?
( T_T)\(^-^ )
Offf, te înțeleg...așa mă simțeam și eu, era sufocant uneori. Și tot pe la 6 ajungeam acasă, obosită, fără chef de nimic. Dar trebuie să găsești bucuria vieții, dincolo de această rutină...să te bucuri de fiecare zi în care te-ai trezit sănătos (când alții nu se pot ridica din pat sau nu se mai trezesc), de jobul de sine (când alții tânjesc după un loc de muncă sau muncesc cu ziua), de concedii, de weekend, la maxim! Stai cu familia, ieși la munte, la mare, în oraș sau petrece timpul în alt mod în care îți place. Dacă la locul de muncă te simți în largul tău, ar trebui să mulțumești Lui Dumnezeu pentru asta, e un mare lucru. Unii se simt la lucru ca într-un lagăr, cu colegi neprietenoși sau șefi țâfnoși și veșnic nemulțumiți.
Imi pare rau sa-ti spun dar te comporti ca un copil rasfatat si imatur, daca in loc sa-ti faci planuri de viitor te apuca urlatul ca nu stii ce sa faci.
Inveti sa traiesti cu viata pe care o ai, fiindca toti am trecut prin asta. Toti muncim de la 18-19 ani, toti tragem din greu si crede-ma, ca acum totul este foarte usor, fata de perioada comunismului, cand erai obligat sa mergi la munca 7 zile pe saptamana.
Chestia cu dorul de mama este temporara, pana vei cunoaste un baiat sa te indragostesti si sa nu-ti mai pese de mama, tata si alti frati.
Hai, ca viata nu se termian aici fiindca trebuei sa mergi la munca, dimpotriva, ti se deschi noi persfective, noi orizonturi, noi oportunitati in viata. Ai sansa sa-ti castigi painea si existenta, sa te intretii singura, sa realizezi ceva de care ar trebui sa fii mandra, chiar daca acum este putin, maine ar putea fi ceva mai mult.
Buna! Tot ce pot să-ți spun este ca sunt foarte multe soluții pentru problema ta, care de fapt si de drept este întreținerea ta, respectiv banii.
În primul rând ar trebui sa găsești si totodata sa te informezi despre diferite metode de a face suficienți bani încât să poti sa te intretii
In al 2lea rând trebuie sa ai incredere in tine si sa încerci, sa iesi din zona ta de confort
In concluzie pot spune următoarele cuvinte : venituri pasive
Mult succes si toate cele bune
La inceput e tot timpul asa, toti avem aceeasi experienta. Cu timpul o sa te obisnuiesti si nu o sa ti se mai para o corvoada. Asta e de fapt viata de adult.