Te duci la o manastire, ii lasi pe aia sa te muncesca bine cativa ani pana vad ca esti bun de calugarie, apoi treci prin niste raguri probabil. Si a te calugari inseamna sa renunti la viata nu sa te dedici lui Dumnezeu.
In primul rind, nici o manastire nu mai primeste novici fara sa aiba macar liceul absolvit. Apoi, trebuie sa te inscrii la ei pentru noviciat (un fel de practica, dar cred ca stii din moment ce alegi calea asta). Daca te accepta, dupa citiva ani te vei putea calugari. Stiu doua persoane: un barbat tinar care a renuntat dupa 3 ani de ucenicie si o femeie tinara (cu facultate) care dupa ce a fost caugarita a regretat enorm. Nevrind sa se retraga, a cerut sa se ocupe de problemele economice (deci mai laice) ale manastirii si sa fie astfel mereu pe afara. Nu spun ca toti regrata. Dar pe astia i-am cunoscut eu.
De ce sa faci asta? chiar nu inteleg.
ca sa pierzi momentele frumoase precum cand se naste copilul tau, cand face primii pasi sau cand spune primul cuvant. ai pierde tot ce e mai frumos in viata asta stand intruna rugandute la o ditamai bucata de lemn /aur (cel putin mie mi se pare o mare prostie sa te calugaresti, mi se pare o prostie ideea de a sfintii, ca doar nah eu sfintesc cu spirtu sfant {tuica})alegerea ta
te pup
si sper sa te gandesti bine la ce ti-am spus
anonim_4396 întreabă: