Am si eu o problema tipica in randul adolescentilor, si anume incapacitatea (stiu ca e mult spus, dar asta simt ca e) de a ma integra in grupurile colegilor mei. Sunt in clasa a IX-a (nu v-ati fi asteptat, nu?) si sunt singura care nu are cu cine vorbi in pauze. Absolut toti vorbesc cu colegii de banca sau cu altii, iar eu nu stau cu nimeni.
Am incercat din prima zi sa ma arat prietenoasa si de treaba, dar n-am rezolvat nimic.
Nu stiu ce sa fac ca sa par o persoana care stie sa fie o prezenta placuta. Conversatiile mele din clasa se rezuma in fiecare zi la "Ce faci? Ti-ai scris la X materie?". Nici macar "Pa" nu mai primesc.
Nu-s hidoasa, nu-s ingamfata, nu resping pe absolut nimeni, sunt doar tacuta pana ma obisnuiesc cu cineva.
Daca n-ar fi asa rau, n-as mai fi pus intrebare asta. Dar am ajuns sa sufar din cauza asta si m-am saturat pana peste cap sa vad zilnic persoane de varsta mea care sunt vesele si sunt inconjurate de prieteni, iar eu vesnic singura.
Am incercat sa fiu sociabila, dar pur si simplu nu pot scoate mai mult. Ma chinui sa vorbesc cu orice coleg, dar majoritatea nici nu par sa fie dornici sa vorbeasca cu mine. Cu altii da.

Ajutor! Ce sa fac?

Incearca sa le atragi atentia in conversatii, nu te speria ca asa sunt timpurile in a 9a sunt colegi noi etc dar cu timpul o sa va imprieteniti, o sa vorbiti, nu te astepta sa te primeasca nimeni cu bratele deschise in grupul "sau" incearca tot felul de conversatii mai ales din cate spui esti "fata" si incearca sa vorbesti usor usor cu alte fete din clasa sunt destule subiecte pe care sa le discutati. Daca nici ca fata nu ai subiecte de vorbit... ca baiat vorbesti mai des de fotbal ca fata de haine, baieti etc! Vezi tu ce conversatii gasesti!

Si eu sunt inchis in mine si nu prea vorbesc decat cu unii colegi, iar cu restul, daca nu ma baga in seama nu scot niciun cuvant. Probabil, norocul meu este ca imi place la nebunie sa fiu singur, sa nu ma deranjeze nimeni. Cred ca ai putea sa incerci sa vorbesti cu colegii de la generala care sunt in aceeasi clasa cu tine. Ei te cunosc mai bine decat oricare alt coleg din aceasta clasa. Sau sa te intorci la colegul/colega din spate si sa il/o mai intrebi ce-a facut cu o seara in urma, cum a dormit si la cat s-a culcat. Mna...nu am habar ce ai putea intreba exact, fiindca nu ii cunosti. Dar ai putea sa ii tragi putin de limba ca sa afli ce le place, ca mai apoi sa gasiti subiecte comune. Sau ai putea sa le mai spui vreun banc. Ah, da, incearca sa cauti colegi asemanatori cu tine. Unul sigur trebuie sa fie.

N-ai ce sa faci, asa esti tu, iar ca sa te schimbi pentru ca ceilalti sa te accepte e de căcat.
Si sa zicem ca vrei sa te schimbi, asta nu va dura mult, doua trei luni, dar dupa totul va reveni la normal.
Nici nu trebuie sa te intelegi cu toti colegii, vorbeste si tu cu o fata, si atat, nu-ti trebuie mai mult.
Eu in 4 ani de liceu am fost schizofrenica clasei, si uite ca am trecut peste, conformeaza-te si totul va fi bine.

E alegerea ta daca vrei sa intelegi sau nu ca nu te poti transforma peste noapte intr-o persoana sociabila.

Pentru inceput incearca sa vizezi o persoana mai retrasa si cand e singura s-o intrebi ce mai face, daca are frati-surori, animale de companie, cum a fost la vechea scoala, cum i se pare pana acum la liceu, materiile cat de grele i se par...etc. (nu toate odata, las-o sa-ti vorbeasca, daca iti spune ceva dezvolta subiectul, intreab-o multe despre ea si nu te concentra pe propria persoana)... dupa cateva de astfel de converastii invit-o in curtea scolii sau la chiosc, serveste-ti colegii cu ceva dulce, ureaza-le succes la teste, ofera-te sa-i ajuti si astfel de gesturi marunte.

Nu face aceias prostie care am facut-o eu doar sa te vada colegi.Ca sa te vada colegi trebuie sa fi mai sus decat ei, sa ii faci sa te 'respecte' sa fi mai golanca ca ei, si multe altele.La profesionala m-a luat si pe mine valu urat de tot.Eram la fel ca tine, imi vedeam de treaba, eram singur.Pana cand am ales o alta cale,am inceput sa ma schimb,sa fiu ca ei,am inceput sa beau,sa fumez,mi-am schimbat stilu vestimentar,stilu meu de a fi, numai eram acel baietel cu gel in par, imi lasasem parul lung, cerceii, incepusem sa umblu cu ei.Si asta nu a dus la nimic bun, mai bine eram tipu cu gel in par si la ora asta, la locul meu.Insa nu imi pare rau ca s-a intamplat asa, din asta am avut ce invata, acum exista 2 feluri de oameni, cei care invata din greseli propri, si cei care invata din greselile altora, tu poti incerca sa inveti din greseala mea.