Am si eu o situatie asemanatoare, am 12 ani, iar fratele meu 23 de ani. Tot timpul ii acorda mai multa atentie lui, si ma simt o povara pentru toti.Mama nu are niciodata timp pentru mine.Fratele meu...? (mai mult)

Question

Am si eu o situatie asemanatoare, am 12 ani, iar fratele meu 23 de ani. Tot timpul ii acorda mai multa atentie lui, si ma simt o povara pentru toti.Mama nu are niciodata timp pentru mine.Fratele meu mi-a spus ca, de cand am aparut eu in viata lui, parintii nu se mai intereseaza de el etc. el mi-a spus ca, de cand m-am nascut am fost o povara pentru el...As fi inteles chestia asta daca nu eram frati drepti, dar suntem. I-am spus mamei mele ce mi-a spus fratele meu si a zis ca o sa vorbeasca cu el, dar nu a facut-o! De cateva zile incoace, tata a inceput sa fie mai rece cu mine, si asta ma doare tare...nu stiu ce sa fac, m-am gandit sa ma omor sau sa fug de acasa oare ce sa fac?

Razvan · Accepted Answer

In general celui mai mic din familie i se acorda o atentie excesiva:-?
Fratele tau la cei 23 de ani nu prea are minte in cap.Cum sa ii spui asa ceva unui copil de 12 ani?/:)
Niciodata sa nu te gandesti ca esti o povara pentru nimeni. Tu esti un copil dorit de parintii tai si nascut din iubire
Nu iti judeca parintii. Poate ca sunt si ei obositi/stresati.Incearca sa iti faci prieteni;)
Nu te gandi la sinucidere, pustiule.Ai o viata inainte de trait;)

dianna_2063 · Answer

Sa nu faci o asemenea prostie, sa te omori.etc.parintii tai nu te inteleg, ei nu au timp de nici unul...adica daca si fratele tau spune la fel ca tine inseamna ca e ceva la mijloc...

˙·٠•●●ThE vAmPiReS dIaRiEs●●•٠·˙ · Answer

Buna baby... ce zici sa vorbim...sa sti ca sunt o foarte buna ascultatoare si te-as asculta cu placere si te-as indruma pe calea cea dreapta te rog nu ezita sa ma contactezi la id kamelya_camy10

Cătălina_6063 · Answer

Sincer trec si eu printr-o situatie asemanatoare am si eu o sora mai mare care o iubesc chiar daca m-a facut de ras ma facea sa plang mereu si imi spunea ca numai pe mine ma iubeste mama chiar daca nu e adevarat sincer si eu m-am gandit sa ma omor dar sincer is o adolescenta si nu merita nimeni sa-mi iau viata pentru asta. Eu din gura surori mele auzeam mereu " Nu esti buna de nimic. Maturizeaza-te. Tu o sa stai dupa fusta mamei mereu ca nu o sa poti sa faci nimic in viata si sincer vorbele astea nu am sa le uit niciodata. Acum sora mea e plecata la facultate mi-e dor de ea. si toate jignirile ei m-au intarit si m-au facut sa merg mai departe si sa fiu mult mai puternica decat eram si cu mult mai multe vointa. Daca vrei sa mai vb da-mi un msj

anonim_4396 · Answer

Stii ce? Cand s-a nascut sora mea as ma simteam si eu dar acum am discutat problema cu ai mei si am realizat ca cu cat sora mea creste Nu mai e nici o problema si ca parintii mei nu mai fac diferente. Sper ca ti-am fost de ajutor:))

Bacemi · Answer

Am trecut si eu prin aceasta situatie. Eu fiind cel mai mic, avand doi frati si doua surori. Si mereu aveam senzatia asta ca sunt dat deoparte. Adica imi vorbeau, dar simteam ca vorbeau ca simt nevoia. Nu simteam apropierea lor plina de dragoste. Asa cum o face un parinte. Am avut si eu gandurile tale. Si fuga de acasa. Si suicidul. Dar mi-am dat seama ca gresessc.

In primul rand gandeste-te la vorbele fratelui tau : ''  de cand am aparut eu in viata lui, parintii nu se mai intereseaza de el etc. ''. Asta inseamna foarte mult. Trebuie sa constientizezi. Inseamna ca el se simte neglijat. Si cum se pot simti doi neglijati in acelasi timp?  Nu se poate. El are o varsta si vede lucrurile altfel.

Ideea e in felul urmator. Parintii vegheaza asupra ta insa prefera sa iti dea o anumita libertate. Le pasa de tine, te iubesc, dar vor sa te supravegheze de la distanta. Simti ca nu te iubesc dar ei nu vor sa te sufoce. Stiu ca in zilele de azi copiii gandesc altfel. Si de asta nu stiu mereu cum sa se comporte mai bine. Invata sa ii ajuti ca sa fie totul bine. Vorbeste cu ei sincer. Spune-le : Mama, tata, stiti, as vrea sa vorbesc cu voi. Uite eu simt asa. Voi ce simtiti? Vreau sa fie bine. Sa ma simt altfel. Sa simt ca ma iubiti. Nu e nici rusine, prostie sau injosire sa vorbesti astfel parintilor tai. Eu si acum la varsta de 20 de ani le vorbesc asa cand simt ca nu merge bine. Cand simt ca trebuie sa stim ce gandeste fiecare ca sa ne acceptam si sa ne aratam ca ne iubim. Ca intelegem ce simte fiecare.

In privinta fratelui tau, ai impresia ca ei tin la fratele tau. Dar e doar o iluzie. Asta pentru ca fratele tau ii poate ajuta in multe chestii unde tu nu poti. Si de asta cauta sa pastreze o relatie buna cu el. Sa ii intre in gratii cum s-ar spune. Nimic nu e mai greu pentru un parinte decat sa vada cum fiul lor nu le mai vorbete si ii ignora. I-ar durea sa o faci tu, i-ar durea sa o faca si el. Ideea e ca in cazul tau esti sub observatia lor. Ei sunt acum observatori. Te indruma. Depinzi de ei. Fratele tau de acum trebuie sa isi ia viata in propriile maini. Si are nevoie de ceva mai mult sprijin pentru a face asta. In primul rand e cazul ca el sa invete greutatile si sa fie mai intelept in alegerile sale. Parintii au datoria sa se asigure  ca face bine. Tu inca esti in protectia lor si vei fi multa vreme. Dar la el nu mai e cazul mult timp. El trece la alta etapa. Si de asta simti ca parintii tin mai mult la el. Dar e o iluzie.

Gandeste-te bine la ce vei face. La cum vor evolua lucrurile.

Eu sper sa ne dai un raspuns. Sa vedem ca ai inteles ceva din vorbele noastre. Astept acest raspuns.