Ambitie sau prostie? De fel sunt destul de ambitioasa desii toti din jur imi spun ca uneori cad in extrema de obsesie si prostie. Pentru mine a imi dori ceva inseamna chiar TOT, indiferent de mijloacele prin care obtin acel lucru stiu ca mai devreme sau mai tarziu il voi obtine. Cred foarte mult in mine si in lucrurile pe care mi le doresc. De ce cei din jurul meu cred ca tot ceea ce imi doresc sa fac pentru mine, ambitiile mele sunt doar niste prostii? Sunt oare ei mai putini ambitiosi si frustrati?

Nu, doar ca am impresia ca nu tii seama ca ambitiile, dorintele, nevoile celor din jurul tau sunt exact la fel de importante ca ale tale. Mijloacele conteaza foarte mult, uneori mai mult decat scopul si daca iti obtii scopurile prin mijloace murdare, care nu tin cont de ceilalti oameni, atunci ambitia ta este doar egoism si rautate. daca mai multi oameni ti-au spus acelasi lucru, atunci ar trebui sa te gandesti ca probabil au dreptate si sa-ti revizuiesti comportamentul.

Daca prin acest drum al tau nu influentezi negativ pe nimeni, nu ranesti pe nimeni, nu devii oarba fata de sentimentele celorlalti, doar ca sa iti atingi scopul, e bine. Daca da, e o problema. Nu mai am nimic de zis, Brigaela ti-a explicat cum nu se poate mai bine. Bafta

Ti-ai raspuns singura la intrebare.
Ironia e culmea prostiei.
E important ce realizezi dar cel mai important e cum ajungi acolo, sa te poti privi in oglinda si sa-ti placa omul care esti e si mai important, sa nu ai regrete, sa nu privesti in urma, sa nu te intrebi ce ar fi fost daca?, si e bine sa ai incredere in tine, speranta moare ultima.

Am incercat de cele mai multe ori sa nu fac rau nimanui pentru ca sunt constienta ca se pot intoarce oricand. fac orice in limita bunului simt e mai corect spus asa.