As avea si eu o mica intrebare. Mai exista careva care are de suferit din cauza educatiei foarte stricte (in sensul moral) primita de la parinti, astfel incat sa va aflati momentan in postura unor sociopati, care stau in casa toata ziua si care nu au niciun prieten?

Pe la varsta claselor 1-4, am avut de depasit niste situatie tare dificile si am fost pusa in situatia de a sta in casa, prieteni doar la scoala si am fost putin cam in urma cu viata de zi cu zi. Dupa sfarsitul clasei a 4-a sau in vara aceia(nu-mi mai amintesc), lucrurile s-au intors spre foarte bine, fara sa-mi dau seama. Acum, la 14 ani, parintii au incredere foarte mare in mine, imi ofera libertate si nu se impotrivesc iesiriilor mele, deoarece ma cunosc destul de bine. Poate ei au dreptate, si considera ca acei copii nu sunt in stare sa ia decizi tocmai bune sau poate nu-ii cunosc indeajuns.

Parintii tai au nevoie de un psiholog, ori sunt needucati, ori au uitat ca si ei au fost tineri. Cred ca nu are sens sa discuti cu ei, ca tot nu inteleg.Nu stiu cati ani ai,(22?) ca nu ma pot uita in profil dar a te tine izolat, asta e o prostie. Din cauza unor astfel de parinti se intampla urmatorul lucru:copiii oricum scapa din inchisoare si sa te tii, mama.

C2rmen, dar ce ai fi vrut sa te lase sa iesi de la 12 ani?
Referitor la intrebarea ta, razvan, da, exista copii, inca chinuiti si maltratati psihic de comportamentul strict al parintilor. Nu sunt unul dintre cazuri, dar cunosc, niar viata acestora, este foarte grea.

Am si eu un baiat de clasa a7a, si la fel procedez si eu, pentru ca acum e varsta la care se fac "prostii"si el gandeste la fel ca tine, printii tai nu o fac din rautate in primul rand se gandesc la ce e mai bine pentru tine.asculta-i si vei vedea ca totul va fi bine.succes

Kind of

Prezenta! Si eu am aceeasi problema si o varsta apropiata de a ta (daca esti nascut in '88). Am prieten(i), insa sunt nevoita sa apelez la trucuri precum "spun ca ei si fac ca mine". As fi vrut sa pot fi sincera cu ei, dar am vazut ca nu se poate. Nu spun ca m-au educat strict, insa sunt stricti si inflexibili, iar daca ar fi dupa ei as sta numai intr-un glob de sticla. Stiu ca intentiile lor sunt bune si nu ii condamn intrutotul, dar exista o limita. Inca mai am de suferit din cauza asta, dar ma gandesc ca mai am putin si voi putea in sfarsit sa plec de acasa; e adevarat ca va fi mai greu, dar in acelasi timp, mai bine

Educatia stricta nu trebuie sa te afecteze negativ. Tu ia ce e mai bun din tot ceea ce te invata parintii, fara a uita sa te bucuri de viata. Poti sa te conformezi valorilor morale impuse prin educatie si iesind in oras, distrandu-te, avand o prietena/prieten. Nu e bine ca lucrurile sa fie duse la extrem, astfel incat sa ajungi sa te izolezi. Daca parintii inca te bat la cap, spune-le ca daca vei trai intr-un mediu total lipsit de riscuri si de provocari (adica in casa, sub aripa protectoare a parintilor), asta nu te va ajuta cu nimic sa te descurci in viata, sa socializezi, sa-ti gasesti un job, adica SA AI VIATA TA. Oamenii din ziua de azi sunt foarte diferiti, fiecare avand propriul sistem de valori si trebuie sa ne acceptam reciproc si sa convietuim si nu sa ne grabim sa ii judecam pe cei care impartasesc alte conceptii decat ale noastre.

FraTele meu razvan FraTe eu sunt un BaiaT De 18 ani uiTe mie Parinti mei la fel facea nu ma lasa sa ies chestie din astea cand au inceput sa ma lase am luat un aturaj ff prost eu am inceput sa le ras sa ne certam am plecat de acasa si multe altele m-am lasat de soala si acum sincer sa fiu ma lupt cu viata scoala nu am nimic nu am am avut priteni dar cel mai bun prien e buzunarul tau sincer sa fiu nimeni nu te mai ajuta la ora actuala parinti tai inteleg ca iti vor binele dar nici asa pentru ca ce face e rau eu nu judec pe nimeni dar eu spun din propria mea experienta ar fi cazul sa vb cu ei sa le explici ce vrei ce ai pe suflet e cel mai bun lucru ca sa ai o seansa de a iesi si u in lume de a vedea cum sta treburile. Te saLuT si MulTa BaFTa razvane

@Paris nici macar ziua, in parc?