Aş putea spune că problema mea este ceva delicată. Acum doi ani mi-am propus ca să nu amestec viaţa de la liceu cu cea de afară, din faţa blocului. Aşa că anii mei de liceeu s-au transformat într-un adevărat chin. Adică, aveam probleme cu colegii că nu intra-m în graţile lor, că nu puneam tone de make-up sau nu ştiu ce fiţe din mine să dau. Mereu am fost sinceră, adică am incercat să spun adevărul fără să-l jignesc prea mult. M-am retras în lumea mea, invăţam şi GATA. Nimic mai mult, aveam trei colege cu care vorbesc şi îmi era foarte bine. Probleme, adică cu bătaia le rezolvam singură, verbale, le întâlneşti în orice şcoală din România până la urma. Dar viaţa mea din afară liceeului este foarte activă. Adică, îmi petrec timp cu prieteni, ne luăm la trânte şi tot aşa. Eu sunt foarte băieţoasa şi timpul mi-l petrec foarte mult cu ei. Deşi se isca probleme că aş fi cumva (dacă înţelegeţi, cuvintele acelea cu c***ă, p******ă, etc.) Mă duc pe la bibleotecă, îmi petrec timpul cu persoane care împart acelaş hobby, dar şi cu persoane pe care le cunosc foarte bine.Touşi în viaţa mea nu există decât două persoane în care am încredere deplină, prietenul meu din copilărie şi cea mai buna prietenă. Fac voluntariat pe la bibleotecă, mai particip la diverse întâlniri cu oamenii car cer de la viaţă mult mai mult decât să rămână cineva. Aşa vreau şi eu, să ies din tipar şi să nu ajung să muncesc pe la nu ştiu ce magazin general sau vreo chelneriţă. M-am ascuns de liceeu şi since nu vreau să fiu remarcată. Recunosc şi nu îmi este frică, mental sunt instabilă psihic.Adică, spre deosebire de alte persoane, eu când cad într-o stare de câdere psihică, nu îmi pierd controlul. Am o părere foarte proastă despre mine, mă cred un nimic. Tatăl meu era un beţiv, şi în fine, niciodată nu ieşea ceva frumos când bea.Eu îmi aduc aminte de când aveam 3 ani şi o trăgea pe mama de păr să vină în cameră cealaltă pentru nu mai erau bani. Ajunsesem într-un timp să mă urăsc şi să nu am motiv să trăiesc, m-am tăiat acum trei sau patru ani, prin decembrie cand mama a juns la spital, iar tata intrase în comă alcolică. Mie frică să nu ajung un nimic, un nimeni, deşi poate câteodată aşa mă simt, fără speranţă. Aşa că fac cît mai multe, multe încât să uit.Recent s-a mutat o nouă colegă la noi in clasă şi foarte prietenoasă, m-am împrietenit cu ea. Îmi plăcea de ea, sincer cui să nu-i placă. Era frumoasă, nu prea deşteaptă dar nici proastă. Era într-un fel o persoana minunată. Dar am chiulit de la şcoală o zi întreagă. Au fost probleme, am motivat absenţele, dar cea ce ma nedumerit a fost faptul ca tipa asta era foarte aprinsă. Adică se comporta cu mine ca şi cum eu îi eram servitoare. Cum îndraznec să fac asta, de ce aşa şi nu invers. Mi-a dat peste cap toate planurile. Din aia neremarcată şi invizibilă pentru cei din clasă sunt subiect principal de bârfe.Am o senzaţie că vrea sa devină 'populară' punându-mă pe mine într-o lumină proastă. Dar îmi este frică că nu va ieşi bine, pentru nici una dintre noi. Îmi cunosc colegii din clasa a V-a, şi la cât de curioşi sunt, mi-e cam frică. Pentru ca eu, sunt total paralela pe plan financiar cu ei, chiar şi colegele cu care vorbesc o duc tot mai bine. Poate mi-e frica să nu afle despre mine, adevărată eu. Totuşi aş vrea să vă cer sfatul, dacă vă este familiară situaţia chiar vă mulţumesc.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook