Sentimentul care predomina este ca ma desprind cumva de realitatea de zi cu zi.
Dupa ce termin de citit ceva deosebit simt ca tot ce traim noi e o plansa de desen. Parca imi si imaginez un copil zicand : hmm, o sa sterg blocul asta de aici, o sa desenez un copac aici.
Ca am uitat sa traim cu adevarat.
Si simt o nostalgie stiind ca va trebui sa ma intorc la realitatea de zi cu zi. Mi-ar fi placut sa traiesc mereu in lumea aceea din carte.
celmaitare întreabă: