Ei bine, in cel putin 4 ani de cand ii cunosti, sau chiar mai mult pe altii iti creezi o obisnuinta cu acele persoane.Simti o lipsa in suflet, lipsa care iti da senzatia de gol uneori.Pana dupa o buna perioada de liceu te vei tot gandi la ei sau poate chiar si dupa.Ei bine e frumos sa depanezi amintiri si sa te gandesti la clipele placute petrecute cu anumite persoane. Incearca sa pastrezi totusi legaturi macar cu o parte din ei de dragul vremurilor bune.E un lucru frumos si e specific omului.Sa nu regreti nimic si sa nu te simti ofensat.Chiar daca pe unii nu i-ai putut suporta deloc in acesti ani, parca sacaiala lor iti va lipsi o vreme, sa stii
La fel este si cu un parinte de exemplu. Ai petrecut multi ani cu el si trebuie sa te desparti de el. Nu este usor pentru ca il cunosti de multi ani si a-ti petrecut mult timp impreuna chiar daca poate nu v-ati prea inteles. Asta este, fiecare avem amintiri si normal ca o sa fie momente de tristete cateodata dar asta este viata.