Ati simtit vreodata ca vreti nevoia sa faceti ceva, dar ceva din voi va spune totusi sa nu o faceti?

Este vorba despre un coleg la mine in clasa. Simt ca l-am neglijat in astia 3 ani de liceu cat am stat cu el... De ce zic asta? Nu prea am facut contactul vizual cu el si singurele momente cand discutam cu el erau doar atunci cand trebuia sa ii dau un fond al clasei si atat... Am avut totusi si motive personale sa nu prea vorbesc cu el: am inteles ca in generala, in clasa lui paralela era printre cei care faceau si cele mai multe prostii (sa sparga geamul), in ore e destul de linistit, alteori vorbeste foarte des, e enervant totusi cand pune pe cineva mai introvertit sa vorbeasca (efectiv asa mai face uneori si numeste el pe cineva pe care stie ca nu vorbeste asa de des), dar noroc ca ceilalti protejeaza pe cine trebuie la momentul potrivit.
Insa cel mai tare m-a suparat cand l-am auzit barfindu-ma. Cum mi-am dat seama? Radea cu ceilalti in spate despre un status de al meu pus pe Skype, poate nu foarte bun, dar sigur pus cu sentimente si adevar. "I lost blood because I cared". Inteleg ca poate avea o semnificatie dubla, dar de ce sa razi de cineva cand nu stii ce i s-a intamplat? De ce? In ianuarie 2017 am fost tradat dublu: odata de cel mai bun prieten al meu, si a doua oara de fata de care incepea sa imi placa (cei doi erau impreuna... si imi ascunsesera asta de ceva vreme, iar tipul imi dadea sfaturi proaste special ca sa nu reusesc). Eram atat de indragostit, incat aveam sangerari nazale, dar tot ce am primit la schimbul acelor mesaje ale mele siropoase si venite din inima a fost sa fie amenintari, block si lasat balta.

In fine, lasand la o parte drama, l-am sters pur si simplu cand am ajuns acasa de pe Skype pe colegul meu ca sa nu mai comenteze.
Noi am fost colegi in generala, in clase paralele, dar cu toate astea, nu prea am vorbit cu nimeni in afara de cei din clasa mea (de alt fel, cam cum sunt si acum).
Cu toate astea, simt ca daca i-as intinde mana, poate ar fi o alta persoana, una diferita si mai buna. Imi este totusi teama ca iar sa discute chestiunile private ce ar trebui sa ramana private de fata cu ceilalti colegi. Astazi as intentiona sa il invit sa se joace League of Legends cu mine, stiind ca nu am jucat niciodata niciunul cu celalalt. Na, ma simt destul de oribil sa stiu ca noilor veniti in clasa primele intrebari ce le pun sunt "Ce te joci?", iar pe el sa-l fi ignorat aproape de tot.

Ce credeti, oare ar trebui sa ii scriu, sau nu? Si ce sa ii scriu? As prefera pareri de la oameni care au trecut prin situatia asta daca se poate, sau de la oameni ce pot sa sustina pe altii si sa nu ii puna la zid cand gresesc.

Nimanui nu ii pasa de statusurile tale de pe skype. Maturizeaza-te.

Nu inteleg, daca te atrag baietii este perfect ok.Ar trebui sa-i spui ce simti pentru el si poate va intelege.

"Ati simtit vreodata ca vreti nevoia sa faceti ceva, dar ceva din voi va spune totusi sa nu o faceti?"
Da, dar n-are legatura cu prietenia.

"Este vorba despre un coleg la mine in clasa. Simt ca l-am neglijat in astia 3 ani de liceu cat am stat cu el... De ce zic asta? Nu prea am facut contactul vizual cu el si singurele momente cand discutam cu el erau doar atunci cand trebuia sa ii dau un fond al clasei si atat... Am avut totusi si motive personale sa nu prea vorbesc cu el: am inteles ca in generala, in clasa lui paralela era printre cei care faceau si cele mai multe prostii (sa sparga geamul), in ore e destul de linistit, alteori vorbeste foarte des, e enervant totusi cand pune pe cineva mai introvertit sa vorbeasca (efectiv asa mai face uneori si numeste el pe cineva pe care stie ca nu vorbeste asa de des), dar noroc ca ceilalti protejeaza pe cine trebuie la momentul potrivit."
Stiind ca este astfel de ce te mai intrebi daca ai gresit ignorandu-l?
De ce ti-ar pasa? Trăiți in lumi diferite, aveti alte opinii si teluri, o posibila prietenie intre voi te-ar putea face sa decazi, in niciun caz sa-ti aduca vreun beneficiu.
L-ai neglijat cu un motiv si ai facut bine, in acesti 3 ani probabil au fost si altii care sa-l bage in seama dar la nivelul lui.

"Insa cel mai tare m-a suparat cand l-am auzit barfindu-ma. Cum mi-am dat seama? Radea cu ceilalti in spate despre un status de al meu pus pe Skype, poate nu foarte bun, dar sigur pus cu sentimente si adevar. ''I lost blood because I cared''. "
De ce iti pasa de parerea altora? Daca acea persoana te barfeste sau nu?
Viața e asa scurta si nu cred ca vrei sa-ti irosesti o parte din ea fiind supărat din cauza faptului ca cineva are o părere proasta despre tine sau te barfeste/jigneste. Asta denotă inferioritate si ar trebui sa te bucuri ca nu esti la nivelul unor astfel de oameni.

"In ianuarie 2017 am fost tradat dublu: odata de cel mai bun prieten al meu, si a doua oara de fata de care incepea sa imi placa (cei doi erau impreuna... si imi ascunsesera asta de ceva vreme, iar tipul imi dadea sfaturi proaste special ca sa nu reusesc). Eram atat de indragostit, incat aveam sangerari nazale, dar tot ce am primit la schimbul acelor mesaje ale mele siropoase si venite din inima a fost sa fie amenintari, block si lasat balta."
E vina ta ca iti pui asa usor increderea in oameni.
Am fost tradată de nenumărate ori si exclusă, inca sunt exclusă si din 30 de copii vorbesc cu 2 colege,neavând prieteni,dar nu ma intereseaza si nici n-am nevoie de prieteni falsi.
A trebuit sa fiu exclusă de nenumărate ori pentru a realiza ca oamenii nu sunt de incredere si inainte de a spune ca esti îndrăgostit orbeste de cineva sau a numi pe cineva prieten trebuie sa cunosti persoana respectivă detaliat pe parcursul mai multor luni/ani.

"Noi am fost colegi in generala, in clase paralele, dar cu toate astea, nu prea am vorbit cu nimeni in afara de cei din clasa mea (de alt fel, cam cum sunt si acum).
Cu toate astea, simt ca daca i-as intinde mana, poate ar fi o alta persoana, una diferita si mai buna. Imi este totusi teama ca iar sa discute chestiunile private ce ar trebui sa ramana private de fata cu ceilalti colegi. Astazi as intentiona sa il invit sa se joace League of Legends cu mine, stiind ca nu am jucat niciodata niciunul cu celalalt. Na, ma simt destul de oribil sa stiu ca noilor veniti in clasa primele intrebari ce le pun sunt ''Ce te joci?'', iar pe el sa-l fi ignorat aproape de tot."
Oamenii nu se schimba, daca tu fiind un alt om normal, nu un psiholog sau un zeu cum crezi ca ii poți schimba caracterul care a rămas la fel de-alungul anilor?
Si daca chiar vrei sa-i devii prieten ar trebui sa-l scoți pe afara cum face oricine, nu pe un joc intr-o lume virtuală.
Daca ceilalti colegi l-au exclus si pentru ca nu isi iroseste timpul jucandu-se pe pc/telefon sunt la rândul lor niste idioti.

"Ce credeti, oare ar trebui sa ii scriu, sau nu? Si ce sa ii scriu? As prefera pareri de la oameni care au trecut prin situatia asta daca se poate, sau de la oameni ce pot sa sustina pe altii si sa nu ii puna la zid cand gresesc."
Nu ii scrie, n-are rost sa-ti irosesti timpul cu un defect incercand sa-l schimbi.