Desigur, am mai simtit nevoia asta, o simtim de obicei. Insa eu personal m-am abtinut. Asta e cel mai mult din cauza frustrarilor si stresului pe care-l acumulezi pe zile intregi. E ceva ce vine involuntar, fara sa ai neaparat un motiv pe moment, dar daca stai sa analizezi, si te uiti un pic in trecut, o sa vezi momente mai putin bune pe care le-ai trait. De asta cel mai bine e sa ne concentram pe prezent, si sa ne formam singuri viitorul. Trecutul ne bantuie foarte mult. Parerea mea e ca e bine sa plangi cand simti nevoia, pentru ca asa te mai golesti de ganduri negative, sau macar iti dai impresia.
Niciodata nu am plans fara motiv sau fara sa stiu motivul.
Intotdeauna stiam de ce plang.
Da,e normal sa plângi când ești descurajat din cauza unui lucru. De fapt, prin plâns te poți descarca emoțional și apoi sa îți revi. E un timp pentru a plânge și un timp pentru a rade. Important e sa nu te tina mult timp acea stare.
Da. Sincer am des astfel de stari. Plang fara motiv. Am devenit sensibila in ultimul timp, desi eu nu eram asa. Este din cauza hormonilor(cel mai probabil). Sau pur si simplu nu ai mai plans demult, si simti nevoia sa o faci. Eu de exemplu am inceput sa plang zilele trecute pentru ca voiam cipsuri cu gust de bacon, iar mama mi-a cumparat cu gust de cascaval. Deci...eu te inteleg. Sper ca te-am ajutat macar putin.
Eu nu as zice ca plang fara motiv, ci mai degraba atunci cand țin prea multe lucruri în mine. Explodez.
Dar da, pot sa ma simt incredibil de prost atunci cand am prea multe gânduri si cateodata plang pentru ca nu mai pot sa le controlez.
Thecurious întreabă:
Elenastoica9 întreabă: