Ati vrut veodata sa fugiti de acasa si sa nu va mai intoarceti? spuneti-mi povestea si spun si eu pe a mea!

Cand eram mica la vreo9-10-11 ani cam asa nu suportam deloc pe mama (caci cu ea stateam acasa) tata era mereu la servvici pentru ma batea daca nu stiam la matetica si urla la mine ca vaca si eu la ea si numai suportam si izbucneam si eusi i-am zis odata ca ma duc la drepturile copiilior sau nu mai stiu cum si am vrut sa ma iau si sa plec departe de ea sa nu o mai vad in viata mea ar nu am putut ca ea ma orpe si spne:I-art-o pe mama dar a mai continuat la fel tot asa facea si de fiecare aceste banale cuvinte :iart-o pe mama dar acum totul e bine vreau sa aud si povestea ta

Eu cand eram mai mica[ ce`i drept nici nu eram normala la cap] adin cauza colegilor mei ca au lovint directoarea cu usa in cap` am primit toata clasa "i"...Eram cls 3 si eu n`am facut nimic`...Chiar nu mergeam nici la baie sa nu fac vreo prostie. Si cand am ajuns acasa parintii mei eau la servii iar surorile mele mai mici la bunik`. Si de frica sa nu fiu luata la intrebari am fugit`.[eu stau la casa si la cati`va pasi este o gradin si dupa ce trec de gradina aia jung la niste blocuri numite "camine" erau nelocuite]si am ramas in acele blocuri vreo 3 ore.Parintii ma cautau disperatii pana ce i-am auzit si am fugit spre ei`. Si s`a terminat cu bine`:d.

Da, am vrut. Si am fugit, dar am sfarsit culcandu'ma cu toti nespalatii ca sa stau la ei, asa ca am hotarat sa ma intorc acasa.

Nu, cred ca orice problema ai avea totul se poate rezolva. Sa fugi de acasa nu e niciodata o solutie, dupa parerea mea.