Ati vrut vreodata sa va luati viata? De ce? Si cum?

Sunt mult prea lasa pentru genul asta de actiuniNu prea ma mai impresioneaza multe in materie de probleme.Toate mai devreme sau mai tarziu se rezolva

Da, de multe ori...Credeam ca nu mai am niciun rost pe acest pamant. Cu parintii eram certata, pedepsita, persoana iubita ma trata cu indiferenta! Chiar vroiam sa le las o scrisoare de adio, si cand ma gandeam ce le-as putea scrie ma bufnea plansul! Totusi de ce sa iti iei viata? Dumnezeu ti-a dat-o tot El ti-o ia! Gandeste-te ca sunt alti oameni bolnavi care ar da orice sa mai traiasca cateva luni...

M-am gandit la asta d mt ori si cred ca orce persoana se gandeste la asta cand simt ca nu mai suporta viat cand ai sufletul ranit nu mai rationezi! da m-am gandit doar in momente in care nu mai puteam sa suport viata1

Nu, nu am vrut niciodata.Sunt constienta de cate lume va plange dupa mine si consider un mare pacat de a`ti lua viata. Dumnezeu ne-a dat multora dintre noi o viata buna poate si lunga fara boli si cu prea putina suferinta fata de unele persoane care au si ei o viata si trec pe langa eastand in pat sau ne putand vedea frumusetile ce ne inconjoara si pe care le credem banale sau plictisitoare pentru ca le vedem in fiecare zi. Poate multa lume isi doreste o viata in care sa fie fericit/a si nu si`o pot acorda, iar altii vor sa nu mai traiasca pentru diferite depresii sau pentru ca persoana pe care o iubeste i-a o ferit un refuz.
Deci nu rezolvam mai nimic daca ne luam viata(parerea mea ) sufletul nu ajunge la Dumnezeu si in plus de asta putem "imbolnavi" persoane dragi noua.

Da, brusc.

Asta e cea mai mare prostie DZEu ti-a dat viata in dar si tu eu dai lu satna pentru ce nu mai ai nici un rost nu meriti sa traesti pentru cineva pentru orcine orce

Cred ca orice om se gandeste macar o data la asta. m-am gansit si eu o data, mi-am dat seama ca de fapt e o prostie.trebuie sa fim puterni, nu niste lasi care la prima problema aleg sa fuga in loc s'o rezolve!

Stii cum se spune. orice lucru are o rezolvare, mai putin moartea!

Sincer, am avut, ca orice om in viata grele momente si recunosc, la un moment dat am cazut si in deznadejde. Apoi se mai stie ca deznadejdea e ultima"treapta"care duce la cel mai greu pacat si de neiertat, adica sinuciderea.Insa,am avut de la Dumnezeu acel DAR numit Constiinta(care este chiar glasul lui Dumnezeu in sufletul omului)care m-a ridicat mereu la timpul potrivit. M-am gandit, mai intai de toate la Dumnezeu, apoi de cata slabiciune am dat dovada(doar gandindu-ma la asa ceva), apoi la familie, cei dragi...Viata are grele momente si incercari, iar omul pentru a le putea trece are nevoie de acel Glas al lui Dumnezeu in permanenta in sufletul lui.Fiecare avem momente de slabiciune sufleteasca, iar in astfel de momente o apropiere sufleteasca de Dumnezeu e cea mai usoara cale de iesire din astfel de cumpene ale vietii.Credinta te ajuta mult, in cele mai grele clipe roaga-te cu credinta Domnului.Ai sa vezi singura cat de usor vei putea trece si vei uita astfel de ganduri.Stiu ce iti spun, am avut astfel de momente, dar, apoi m-am gandit:oare o persoana care se crede a fi cu credinta in Domnul cum e posibil sa ajunga la astfel de ganduri lase si josnice? Asta mereu m-a salvat pe mine din multe necazuri credinta ca Dumnezeu ne ajuta mereu si ne accepta intotdeauna asa cum suntem.

Uneori imi venea doar ca ma gandesc la ceea ce las in urma mea si incerc sa vad daca problemele care m`au adus in aceasta situatie au vreun remediu.Pana la urma nimic nu ar trebui sa te determine sa faci acest gest necugetat.Tre sa te gandesti la cei pe care ii vei face sa sufere.asa ca decat sa iti iei viata si sa faci o lume intreaga sa sufere mai bine gasesti o solutie si pana la urma totul va fi bine. Sper ca nu te`ai gandit la asta. Pupici si bafta !