Parintii mei nu sunt stricti.Imi dau libertatea necesara, dar nu sunt nici prea delasatori.Am niste parinti foarte buni.Nu i-as schimba pentru nimic in lume.Imi plac parintii mei asa cum sunt.Chiar daca au si defecte, ca oricare om, eu ii iubesc si ii voi iubii mereu.Nu doresc sa schimb nimic la ei.Imi iubesc parintii asa cum sunt.
Ceea ce ma enerveaza pe mine la parinti si la profesori e ca au uitat ca au fost si ei copii si cum era atunci!Ne cer prea mult, vor sa fim prea disciplinati, prea...prea.Parca ei nu erau la fel la varsta noastra...
Parintii mei nu sunt nici stricti, dar nici prea delasatori.Cred ca stiu atunci cand trebuie sa mai lase de la ei si atunci cand.
Trebuie sa recunosc, uneori ma enervez ingrozitor cand nu imi dau voie sa fac un lucru pur si simplu pentru ca nu vor ei, nu imi dau niciun motiv, dar trec peste.Va venii vremea cand nu voi mai depinde de ei.
Am avut niste parintii si am desi tata e decedat m-au lasat mai ales fiind mai mica mai bolnavicioasa m-au cam rasfatat mai mult cu mama nu am treaba ma lasa sa fac ce vreau.mai avem discutii dar tot eu castig
Doar mama e stricta ... Poi as vrea sa mai raman afara dupa scoala inca 2 ore dar ea nu este de acord .
Hm... sa-ti raspund la intrebare... nu am aproape defel. Adica am putut face ce vreau si e superb, singur deduci, ce e bine si ce rau.
Parintii nu prea stiu sa fie parinti. Ci vor sa faca din copiilor copii ale lor, sau ce vor ei sa devina, nu ceea ce vor copii.
Si pentru asta folosesc scuza,, E Mic, ce stie el?''.
Ferindu-i de pericole, nu ii ajuta ci din contra, fiecare avem liber arbitru.
Din cauza parintilor cred ca selectia naturala nu mai are loc.
Parintii mei ma lasa sa fac ce vreau eu, nu as putea niciodata sa ii critic.imi dau foarte multa libertate!
zambetcald întreabă:
VulpeaDinUmbra întreabă: