Azi am primit un email de la un fost prieten care spunea asa:

Cineva mi-a zis candva ca iubirea e cel mai frumos sentiment si ca nimeni si nimic nu poate inlocui iubirea adevarata care o porti cu adevarat unei persoane. La vremea aceia eram un copil, aveam 15 ani aproape implinitii si eram de aceiasi parere cu acea persoana pentru ca si eu la randul meu iubeam cu adevarat dar din pacate sentimentul nu mai era reciproc. Dupa o perioada de timp totul se racise si in locul acelei iubirii a luat locul durerea care desi a trecut 12 ani de atunci pare ca nu mai vrea sa ma parasesca si in locul inimii mele este acum un pumn de spinii care provoaca acea durere. Dupa atata timp realizez ca foarte usor durerea si ura pot lua locul iubirii si sa distruga un om care candva nu putea fi ranit de nimic pentru ca avea iubirea.Azi imi doresc ca niciodata sa nu fi intalnit-o pe EA, cea care mi-a ruinat viata si care m-a facut sa nu mai cred in iubire, sa nu mai am incredere in nici o femeie si sa nu mai iubesc nici o femeie.Ea era in fiecare bataie a inimii mele, cand ma simteam neajutorat doar o priveam pe ea si capatam tot curajul din lume, era comoara de care nu m-as fi despartit niciodata, lumina mea divina dar cineva mi-a furat totul intr-o zi.

Au trecut atatia anii de cand nu ne-am mai vorbit si nu ne-am mai vazut dar inca nu am uitat-o in schimb am uitat sa mai iubesc, sa mai rad, sa ma mai bucur de viata, sa mai vad culoare.
Viata mea e cenusie, absolut totul in jurul meu e cenusiu si lipsit de sens.

Da despre tine este vorba!

Daca intr-o zi m-i s-ar oferii sansa de a ma intoarce in timp si sa repar o greseala din nenumaratele facute de mine si ar trebui sa renunt la jumate din viata mea fara ezitare as accepta numai ca nu as incerca sa repar relatia nostra as incerca sa evit prima zi in care te-am intalnit, asa poate azi nu as mai fi trist, as fi cu zambetul pe buze, as iubi din nou, mi-as trai copilaria fara sa mai sufar si fara sa mai urasc iubirea, si nu as mai fi singur acum.

Atatia ani de zile am crezut cu tarie ca cel mai dureros si cel mai trist lucru din viata omului este sa sufere din iubire dar azi...azi am realizat ca cel mai dureros lucru este sa fi SINGUR, sa nu ai cui sa-i zici ce te doare si ce te framanta, sa nu ai cui sa-i zici te iubesc, sa nu ai pe cine sa strangi in brate cand ai nevoie de alinare, sa nu ai langa tine un suflet care sa te inteleaga si sa te sustina cand ai nevoie.

Unii ar zice ca sa nu ai bani, sa nu ai sanatate, sa nu ai o casa, sa nu ai o mana, sa nu ai un picior, sa nu vezi sunt lucruri care sunt dureroase dar eu cred ca cel mai rau este sa fii singur pe lume, pentru ca daca nu ai pe cineva sa te iubeasca degeaba le ai pe cele enumerate mai sus.

Iubirea mea, vreau sa te intreb daca tu esti fericita langa el,

daca esti fericita sa stii ca cineva se chinuie in viata din cauza

ta, ca acel cineva este cel pe care tu ziceai ca-l iubesti mai mult ca propria-ti viata si ca nu ai sa-l parasesti niciodata,

esti fericita?

Ce s-a intamplat cu acea fata pe care o cunosteam si o iubeam eu?

Ce s-a intamplat cu cea care numara stelele cu mine si care spunea ca ma va iubi atatea zile cate stele?

Mai ti minte ziua cand eram amandoi pe malul lacului si eu am prins un pestisor si tu l-ai luat si i-ai cerut sa nu ma pierzi niciodata, ce s-a intamplat cu acea dorinta?

Sti ca dupa ce m-ai parasit am mers din nou acolo si-am prins

alt pestisor si i-am zis :

-Nemernicule de ce nu te-ai tinut de cuvant?

Am innebunit oare pentru ca m-ai parasit sau doar ma atarn de orice speranta sa mai fi cu mine?

Iubirea mea am devenit un bloc de piatra din cauza ta, nu e ceea ce visam noi sa fie. Trebuia sa ma lasi sa ma inec in ziua cand

ne-am cunoscut, azi nu mai sufeream atat iubirea mea, fundul lacului era mormantul meu nu mai ajungeam sa stiu ce este suferinta.Imi amintesc ca ieri ce mi-ai zis atunci:

Acum viata ta imi apartine norocosule!

Iubirea noastra moare odata cu mine, fa ceva si salveaz-o, salveaza-ma din nou nu ma lasa sa mor. Te implor!

Viata mea inca i-ti apartine sa nu uiti niciodata asta.

Candva o sa ne intalnim pe malul lacului, batrani vom fi

si o sa regretam ca eu am trait singur (pentru ca eu nu am sa mai iubesc pe altcineva) si tu ca ai trait cu cine nu trebuie atatia ani si ai sa zici ca am avut dreptate.

Vreau sa stii ca nu ti-am purtat si nu-ti port ura pentru suferinta ce mi-ai provocat, nu pot oricat as incerca si sti de ce? Pentru ca inca te iubesc chiar daca neg asta si incerc sa te uit, dar cum as putea sa uit ingerul meu pazitor, D-zeul meu, singura mea iubire adevarata.

Sper ca intr-o zi D-zeu sa-mi zica si mie cu ce am gresit sa

sufar atat de mult si de ce te-a mai trimis sa ma salvezi in acea zi daca nu mai pot fi cu tine.

Asta e tot ce am avut sa-ti zic, nu vreau sa-ti fac rau sau sa te despart de el, vreau doar sa stiu daca chiar am insemnat ceva pentru tine si de ce ai plecat fara sa-mi zici cu ce am gresit.

Te rog sa-mi raspunzi la email, e singura dorinta care o mai am de la tine, nu ma lasa sa astept prea mult iubirea mea sti ca asteptarea asta ma omoara.





Eu acum sunt cu un baiat de mai bine de 10 ani dar nu mai simt nimic pentru el. Cu acest email acel vechi prieten mi-a adus aminte de clipele frumoase petrecute aman2 si parca mi-e dor sa vb cu el, nu ne-am mai vb de mai bine de 12 ani. Voi ce credeti e adevarat ce zice el si daca e ce sa fac sa ma intorc la el sau sa continui nefericita cu actualul?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook