:o Credeam ca sunt singura care priveste asa lucrurile. Copiii din liceul meu care stau in grupuri mi se par niste haite de lupi care se uita dispretuitor, gata sa iti sara la gat (dar poate asta e doar in mintea mea). Eu trec a IX-a si am cunoscut doar o boboaca, dar la "intalnirea bobocilor" doar eu si fata aia eram de a IX-a, restul erau "haite", dupa cum am zis mai sus, unii veniti cu decapotabila ca sa-si arata "valoarea nemarginita", chiar daca nu cred ca puteau rosti o propozitie corecta. Mi-e groaza de ce o sa fie in astia 4 ani. Si macar nu e un liceu de fite. Si totusi...mi-e frica de prima zi de scoala si de celelalte specimene pe care o sa le intalnesc. Nici eu n-am prieteni. Nici vara-mea nu ma sufera. Si mie imi fac greata primitivii de care spui. Toata vara n-am ce face. De curand m-am apucat de sport, singura chestie care-mi mai schimba vara. Ar trebui sa-ti gasesti pasiunile, hobby-urile si scopurile. Cred ca lipsa socializarii si plictiseala te-au adus in starea asta. Eu as zice sa te apuci de ceva creativ, sa te descarci undeva. Ai putea sa desenezi (nu conteaza daca ai talent sau nu). Mult noroc!
Aceeasi perspectiva o am si eu, de multi ani, insa am reusit (recent, e adevarat) sa imi construiesc o lume proprie, in care imi vad de activitatile mele preferate si nu iau contact prea des cu ceilalti, in afar de cele 2-3 persoane cu care discut, ocazional. Din punctul meu de vedere, nu exista un scop anume al vietii, ci fiecare individ isi gaseste propriul scop, in functie de principiile, ideile, preferintele si prioritatile sale, iar cea mai mare parte a societatii este asa cum ai descris-o si tu: usor de manipulat, superficiala, avand o mentalitate de turma, adancita in probleme si dileme ridicole, ignorand imaginea de ansamblu si adevaratele probleme si nedreptati etc. Ma indoiesc ca, odata ce ti-ai dat seama de starea generala a lucrurilor, ai cum sa iti schimbi felul in care privesti viata si lumea si sa te prefaci ca totul e frumos si sublim. Tot ce poti face e sa iti gasesti prorpiul scop si sa iti creezi propriul univers in care sa te inconjori de putinele activitati care iti fac placere si care te intereseaza. Sunt o multime de domenii si discipline despre care te poti informa si care te-ar putea pasiona, intr-o mai mica sau mai mare masura. Cat despre socializare - contrar a ceea ce tot incearca sa ni se bage pe gat, nu chiar toti oamenii sunt "animale sociale", asadar, daca nu simti nevoia sa socializezi (a inceput sa ma irite chiar si cuvantul in sine), atunci nu o face. Poti discuta ocazional cu cineva, chiar si de complezenta, ca sa nu te izolezi complet de ceilalti, dar te poti limita la atat, daca asta ti se potriveste. De asemenea, si eu eram sigur ca nu voi supravietui pe tot parcursul anilor de liceu, din aceleasi motive, dar totusi am scapat cu viata (nici acum nu imi vine sa cred). Mi-a fost foarte dificil, in special in clasa a XII-a, fiindca mi se urase de tot de colectiv si de atmosfera din liceu, dar am reusit sa trec peste.
Bai omul meu, fratele meu, geamanul meu asa eram si eu. De fapt ca sa incep asa in clasa a9a in prima zi de scoala am zis ca mor 4 ani si as da orice sa treaca naibii odata. Au trecut de atunci abia 2 si mai am 2, crede-ma si eu simt ca mor cand ma gandesc ca ma intorc in curand acolo printre tampitii aia. Lipsa relatiilor este o cauza majora pentru care esti in starea asta, crede-ma. Asa eram si eu! Te intristeaza foarte mult si iti ia tot chefu cand n-ai pe nimeni cu care sa vorbesti sau sa iesi. La mine s-a mai rezolvat putin asta, doar putin Adica acum am macar 4 persoane cu care ies si e ok. Si cu toate ca am astea 4 persoane tot m-am plictisit de moarte in vacanta,adica am mai facut chestii,am mai mers in locuri dar meh, restul zilelor in casa, inchis. Meh, n-are rost sa te sinucizi, o sa te plictisesti sa fii pentru o vesnicie mort )))))
Nu stiu ce sa-ti mai zic, cu prietenii astia eu am 2 vecini aici, ne stim de vreo 8-9 ani cam asa si de la scoala am 2. Nu stiu frate,oamenii sunt foarte tampiti si fac si spun chestii foarte limitate si au defecte etc dar n-ai cum sa gasesti pe unul perfect,asa ca eu am inceput sa invat ca trebuie sa-i accepti asa cu bune si rele, doar sa-ti fie loiali, asta e important. Un prieten se face foarte greu si necesita timp, dar eu zic ca odata ce il gasesti pe ala bun esti un om norocos. Cred ca asta vine de la sine sa gasesti pe cineva calumea, nu pur si simplu te duci tu la cineva si-l intrebi : vrei sa fii prieten cu mine? Mai asteapta putin...
Eu mi-am pierdut cheful de viata din clasa a7a ))) Dar na, ma chinui asa si moartea mi se pare aiurea, n-am scapare de aici )) Gata, am scris prea mult. Vezi ce faci, te descurci tu. Bafta!
Vrei oameni care sa te inteleaga, sa aveti aceleasi idei, placeri, dorinte, ganduri. Trebuie sa cauti persoana aia nu sa o astepti. Si in legatura cu prietenii, nu o sa te tina de mana toata viata, trebuie sa intelegi ca prietenii nu sunt mereu langa tine la bine si la rau au si ei problemele lor pe care poate ei nu ti le spun ca sa nu te incarce pe tine. Incearca sa iti cauti oameni pe gustul tau oricum urasti cam orice deci poti sa faci ce vrei cu gandul ca nu iti pasa daca ranesti pe cineva oricum ii urasti, asta ar trebui sa te motiveze sa iti cauti genul de oameni potriviti tie. Cauta oricand ai ocazia sa vorbesti cu oamenii si daca iti place felul lor sa pastrezi legatura. Te bagi singur in seama chiar daca o sa pari nebun oricum urasti lumea ce iti pasa ce cred ei, nu? Baga-te in seama cu lumea pana gasesti persoana potrivita. Daca stai ca fraieru si te plangi ca niemni nu te intelege nu da vina pe ceilalti ca nu ti se potrivesc, trebuie sa ii cauti.
O uau si eu credeam ca sunt singura.ei bine, posibil doar 5% din ce ai spus tu mi se potriveste, anume chestia cu "uratul" lucrurilor si obiceiurilor din ziua de azi.sincer eu nu am facebook si cunosc destul de multa lume din "regnul primitiv" cu care ma inteleg dar de care mi-e greata.Am insa si cativa prieteni foarte apropiati care imi sunt ca o familie fiindca i-am ales bine si ei m-au ales pe mine. sfatul meu? incearca sa evadezi in lucruri si locuri care te fascineaza.(sunt balanta si am ceva cu "frumosul" cu "lucrurile frumoase" etc, deci nu ma judeca) Esti asa din cauza ca esti inconjurat de prostia din ziua de azi.Si eu aveam momente cand tot ce voiam era sa ma ghemuiesc sub plapuma in intuneric si sa dorm pentru eternitate.De prosti n-ai cum sa scapi.Nu trebuie tu sa fii asa din cauza ca ei sunt prosti si fericiti in prostia lor. Unele prietene rad si se mira ca eu nu am iubit si am aproape 18 ani.Traiesti doar o data,frate! Evadeaza in ce iti place tie(totusi incearca si altceva daca iti plac foarte mult jocurile video)Spre exemplu:eu citesc carti, ma uit la filme,desenez,ma duc in excursii care imi plac,stau cu prietenii si cateodata fac lucruri mai "ciudate(pentru generatia noastra)" ca sa spun asa(ma uit la filme documentare, citesc despre lucruri interesante, ma documentez despre anumite lucruri, incerc sa invat sa fac cat mai multe lucruri care nu ma ajuta cu nimic acum dar cine stie mai incolo?, etc). Incearca sa te provoci pe tine insuti daca esti plictisit.Fa ceva creativ ca sa te distrezi.Si crede-ma din 7 miliarde de oameni nu ai cum sa nu-ti gasesti cel putin un prieten adevarat.Numai ca aceia nu ii gasesti tot timpul pe facebook. Daca vrei poti sa si "razi" putin de primitivi.Ma duceam adesea in pelerinaj la manastiri(nu sunt o persoana foarte religioasa, mai mult din plictiseala)si imi luam tricouri cu marilyn manson pentru ciuda babelor rele de gura si nesimtite.Ieseam adesea afara in parc sau in centrul orasului si ma puneam pe o banca si citeam mai departe din Mein KampfDa-i naibii pe prostii din jurul tau si fa ceea ce-ti place. Daca ti se pun in cale, striveste-i si continua mai departe ceea ce ai inceput.Mult noroc:*